|
|
|
|
| STIRI |
 |
| LG Electronics aduce in Romania solutii de top pentru segmentul de solutii business-to-business |
| Lista stiri |
Detalii |
|
|
|
|
|
Revista HoRes nr. 18 (iunie - august 2010)
Va prezentam o editie estivala, cu mult litoral romanesc privit din diverse perspective – severe, intelegatoare, optimiste... Ne simtim atasati de fiecare perspectiva, caci fiecare dintre noi are cel putin o amintire placuta de la mare si una pe care ar vrea sa o uite. Desi au trecut cateva decenii de cand litoralul, ca patrimoniu si competitivitate, nu mai este un motiv de mandrie, inca nu ne putem imagina turismul romanesc fara el si orice master plan de relansare isi incepe evaluarile de aici. Desi unele studii arata ca am putea castiga mai rapid si cu investitii mult mai mici din agroturism sau turism in Delta Dunarii, orice investitor autohton, oricat de ancorat in statistici ar fi, are fantezii mai mult sau mai putin ascunse in legatura cu aceste locuri de la malul marii. Este vorba, dincolo de cifre, despre sentimentalism, orgoliu si foarte multe sperante. Nicio zona turistica a Romaniei nu a fost asaltata cu atatea dorinte, nu a fost criticata cu atata patima. Nicio conferinta pe teme turistice nu rateaza acest subiect, dezvaluindu-ne alte si alte motive pentru care se poate sau nu se poate ceva. E parte din subconstientul nostru colectiv si ne apare insinuant in orice comparatie pe care o facem. Este singurul litoral al tarii noastre.
Ne-am facut temele despre litoral vizitand si scriind despre 3 afaceri de succes din Mamaia – Constanta. Am fost convinsi inca o data ca amplasamentul este in fond doar o premiza, ca managementul este cel care decide rentabilitatea. Am stat de vorba cu oameni care au planuri si le respecta 12 luni pe an, nu 2-3 luni, cat apa marii e calda. Sunt hoteluri care chiar fac bani in extrasezon, datorita unor eforturi de neimaginat pentru un manager din Turcia sau Grecia. Sunt oameni care stiu cand sa se opreasca in a da vina pe lipsa infrastructurii sau lipsa promovarii in strainatate, revenind de fiecare data la lucrul cu oamenii, fie ca sunt angajati sau clienti. Datorita acestor oameni (si nu celor care se bazeaza pe ”tunurile de vara”), litoralul va ramane in constiinta multor romani care ar prefera oricand sa isi petreaca vacanta in Romania, stiind ca sunt primiti cum se cuvine. Și, cum se spune ca ”Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri”, n-ar fi deloc de mirare ca acest sezon estival sa le fie favorabil: timpul mediu acordat unui sejur la mare a scazut, prin urmare turistii nu mai sunt dispusi la calatorii departe de casa. Le uram succes.
Nu am ascuns nici lipsurile statiunilor de pe litoral, chiar am incurajat intr-un fel dezvaluirea acelor aspecte care tin lucrurile in loc si care, la un moment dat, vor degenera inevitabil, de preferat pentru a face loc unui turism estival competitiv. Veti vedea, pe masura ce veti parcurge paginile urmatoare, cat de asemanatoare sunt opiniile, solutiile propuse si va invit sa faceti un efort de imaginatie, raspunzand la intrebarile: ”Ce-ar fi daca cei mai multi hotelieri ar gandi la fel? Dar daca ar fi sprijiniti sa si puna in practica ceea ce au gandit?”. Sunt solutii care pot insemna mult pentru industria ospitalitatii, pentru ca tin de profesionalism, de atitudine, si nu doar de locatie. Speram ca va vor captiva si pe dumneavoastra, facandu-va sa va doriti si mai mult sa duceti pe drumul cel bun un hotel, un restaurant, un club sau un bar. Pe litoral sau oriunde va simtiti firesc, dornici de munca, oriunde intuiti ca veti cere si vi se va da.
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 17 (martie - mai 2010)
Dupa un an 2009 in care dusurile reci au venit din toate direcţiile (scaderea gradului de ocupare in hoteluri, reducerea consumului in unitatile de alimentatie publica, lipsa de lichiditati, impozitul minim etc.), 2010 incepuse promitator, cu intentii clare de a fi reluate investitiile in HoReCa. Operatorii isi recalibrasera afacerile, preturile ajunsesera la un nivel rezonabil – unii specialisti chiar au considerat ca s-a exagerat cu discounturile. Existau sperante ca acel impozit minim poate fi tolerat si va fi suportabil pentru clientul final care oricum devenise un privilegiat al serviciilor, bineinteles la nivelul pe care putea sa-l ofere o industrie inca in formare. Cei mai multi operatori au dat dovada de o vointa de fier in a-si pastra afacerile, n-au dat bir cu fugitii cand au vazut ca HoReCa tinde sa nu mai fie o activitate profitabila, cel putin pe anumite segmente. Nu este exclus ca multi dintre cei care s-au incapatanat in rezistenta sa fi fost influentati de campaniile de promovare a turismului romanesc, pe care le-au urmarit cu sufletul la gura, fara sa aiba insa garantia ca ele au ajuns unde trebuie, adica la potentialul turist. Daca ne uitam la rezultate, vedem clar care a fost consistenta mesajului.
Cu toate acestea, in primele doua luni ale lui 2010 s-au reluat negocierile pentru achizitii, s-au facut comenzi, a fost trecuta in plan secundar, cel putin pentru cateva saptamani, lipsa cash-ului. Sau, in spiritul procedurilor deja impamantenite, s-a negociat indelung termenul de plata, in ideea ca din primavara situatia se va debloca iar banii vor veni oricum de la clientul final. A fost doar o tentativa onorabila. Tranzactiile au fost perturbate serios de agenda publica, incarcata cu noi subiecte, care de care mai interesante, in cel mai controversat sens al cuvantului. Impozitul forfetar si taxa pe produsele fast-food sunt ”vedetele” sezonului primavara-vara, sosite cu dedicatie de la un guvern care nu da semne ca ar fi foarte preocupat de consecintele acestor initiative, ci doar de ”hei-rup-uri” care sa mai aduca ceva bani la buget. Declaratiile de intentie ale autoritatilor, suprapuse unor probleme mai vechi (precum plata TVA-ului la emiterea facturii si nu la incasarea ei, care a pus in dificultate majoritatea firmelor), au facut ca reticenta sa redevina atitudinea dominanta. S-a reinstalat un climat instabil, nesigur, in care tot mai des regula este data de pretul mic si serviciul inconsistent.
Nu avem pretentia sa sustinem ca hotelurile, restaurantele, barurile din Romania sunt etaloane ale corectitudinii fiscale, dupa normele vechi sau noi. Este un domeniu efervescent, al serviciilor, in care rigiditatea excesiva dauneaza, iar acest lucru se poate vedea foarte clar in tarile care traiesc practic din turism. Acolo toleranta statului fata de operatori este de la sine inteleasa, pentru ca sistemul functioneaza in acesti termeni de relaxare - si nu ne referim doar la impozitare. Grecia sau Italia nu isi fac prea multe socoteli in legatura cu numarul oficial al angajatilor in turism. Este o atitudine inteleapta, care aduce economiei beneficii mult mai mari decat sumele stranse la bugetul de stat: turisti straini, ocuparea fortei de munca, consum de produse din cele mai diverse zone etc.
Pentru moment, insa, va trebui sa ascultam cuminti cum restaurantele, hotelurile si barurile din Romania sunt catalogate drept campioane ale evaziunii fiscale. Poate ca guvernul are dreptate. Poate ca ne ofera si un clasament cu locurile urmatoare. Pe o pozitie fruntasa sunt mentionati si furnizorii de servicii funerare – sa fie oare o premonitie pentru ce va urma, daca scopul primordial al guvernului este doar strangerea de bani la buget prin orice mijloace, si nu relansarea, cu adevarat, a economiei?
Lucian Nicolescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 16 (decembrie 2009-februarie 2010)
Entertainmentul rezista cu brio pe acest sfarsit de an, doar straduindu-se sa ofere mai mult decat in anii trecuti. Auzim cuvinte noi in acest domeniu, de exemplu „interactivitate”, care il duce pe operator intr-o zona inca neexplorata la noi, bazata pe relatiile cu publicul. De asemenea, cluburile nu se marginesc sa-si imbunatatesca serviciile fata de clientii traditionali, cei care vin sa se deconecteze, ci ofera servicii... furnizorilor lor, pe partea de advertising. Cei care vin sa investeasca intr-un loc cu „dever” (un obicei nefericit care a periclitat multe afaceri) trebuie sa se gandeasca de trei ori acum, inainte de acest pas - acei care au rezistat pana acum nu au facut-o doar datorita norocului. Nisele sunt tot mai greu de gasit, in contextul in care publicul tinta nu a crescut numeric, ci doar ca exigente. Totusi, putem vorbi despre aceasta zona ca despre una de succes. Iata de ce va oferim in editia de fata cateva articole dedicate: unul axat pe investitiile necesare atunci cand vrei sa deschizi un club sau o discoteca, un interviu cu domnul Bogdan Gheorghiu, Presedintele Asociatiei Barmanilor Profesionisti din Romania si un articol legislativ despre dreptul de difuzare a muzicii.
Profit se face si in zona de restaurante/catering. Treptat, s-a constituit un „nucleu dur” al clientelei, care nu a fost influentat de mediul economic, continuand sa solicite servicii acestor unitati. Nici hotelurile nu si-au permis sa renunte la restaurante, cel putin pentru a oferi bufetul suedez de la micul dejun. In paralel, avem semnale din piata ca timpul nu a trecut fara sa lase urme asupra dotarilor locatiilor de gen. Recesiunea i-a determinat pe multi operatori sa tina achizitiile in stand-by, asteptand sa vada la ce nivel se va stabiliza piata, pentru a sti ce sau daca mai trebuie sa cumpere. A fost si cazul obiectelor de inventar, carora le dedicam un nou articol, destinat atat celor care vor sa-si schimbe vesela sau tacamurile uzate, cat si celor care inteleg ca trebuie sa ridice standardele pentru ca piata o cere. Caracteristicile si designul obiectelor de inventar nu sunt aceleasi pentru totdeauna, caci ele trebuie sa tina pasul cu obiceiurile alimentare ale consumatorilor, de aceea optica asupra acestor produse va fi marcata de spiritul vremii, ba chiar obliga la o privire atenta asupra a ceea ce tinde sa devina clientul.
Nu putem sa nu remarcam un fenomen aparut recent, legat de nevoia operatorilor de a se intalni, de a lua pulsul pietei, de a incerca forme solide de coagulare. Evenimentele organizate de diverse companii sau institutii in lunile precedente au trezit interes si au evidentiat necesitatea existentei unei constiinte de breasla, a unor forme de organizare care sa apere si sa promoveze interesele comune ale celor implicati in ospitalitate. Suntem siguri ca si dumneavoastra v-ati gandit ca, pana la a da ochii cu autoritatile, v-ati simti mult mai confortabil daca ati avea ca partener o organizatie profesionala sau patronala puternica. Contactul nemijlocit cu reprezentanti ai ospitalitatii din strainatate este, de asemenea, un motor al schimbarilor necesare, deoarece astfel ni se arata clar ca se poate. Va prezentam in paginile noastre un asemenea eveniment, sfatuindu-va sa dati importanta celor care vor mai fi organizate si sa acordati mai mult credit celor care vor sa va reprezinte, pentru ca un lucru este clar: fara vizibilitate in mediul de afaceri, fara a spune raspicat ce nevoi aveti si unde vreti sa ajungeti, este greu de presupus ca va veni cineva sa va asculte pe fiecare in parte. E adevarat, activismul este privit cu indoiala pe la noi, dar merita sa incercam si sa ne temperam orgoliile. Exista oameni care vor cu adevarat sa lase ceva in urma, care considera ospitalitatea o profesiune de credinta. Gasiti-i si incredintati-le o parte din interesele dumneavoastra. Lasati suspiciunile si prejudecatile pentru mai tarziu.
Lucian Nicolescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 15 (septembrie-noiembrie 2009)
Voi incerca in cele ce urmeaza sa fac un slalom printre intrebarile unor oameni mult mai pricepuţi ca mine intr-ale domeniului. Sunt cei pe care i-am intalnit in ultimul timp si pe care ii veti cunoaste sau recunoaste si dumneavoastra in aceasta editie. De fapt, e un slalom nu „printre”, ci „prin” intrebari, pentru ca jaloanele nu pot fi evitate. Sunt atat de clare si nemiloase, incat te autochestionezi la randul tau, pe buna dreptate, de ce nu poti fi si tu la fel de lucid. Ei stocheza informatiile din industrie, interpreteaza graficele, actioneaza in consecinta, fac recomandari. Si, in loc de concluzie, fac ceea ce trebuia sa faca un reporter: pun intrebari. Iata un exemplu: „Romania mai vrea sa fie o destinatie turistica?”. Ne dam seama imediat ca ne-am pus prea putini aceasta problema, mergand pe un drum al inertiilor cu gandul ca este firesc sa vrem sa facem hoteluri si restaurante, fara sa ne intrebam prea des de ce, cum sau unde. „Are industria ospitalitatii un viitor previzibil in Romania?”. Teoretic da, exista si o strategie in acest sens, bineinteles redactata, indosariata si uitata intr-un sertar. Deci, raspunsul este deocamdata inutil. „Litoralul romanesc poate deveni o tema interesanta?” – iata o alta intrebare, pe care si-o vor pune probabil multi hotelieri dupa aceasta vara atipica. „Cand vom avea un turism nepolitizat, capabil sa intre in circuitul international al valorilor?”, „Ce sanse are turismul de nisa fara o infrastructura adecvata?”. Ne oprim aici, e suficient pentru o perioada oricum incarcata.
Poate ca raspunsul depinde de fiecare hotelier in parte, poate ca depinde de toti laolalta. Cei care activeaza in acest domeniu stiu, in subconstient sau „la vedere”, ca tot ce a fost nu se va mai repeta, ca suntem obligati sa iesim pe piata cu ce avem mai bun, la alte standarde de prezentare si cu o noua atitudine, sau vom ramane sa facem un turism cu importanta locala, prea des bazat pe „mica ciupeala” sau, asa cum spunea cineva, pe principiul „Da, Doamne, sa ploua la bulgari” (obsesia neputintei noastre de cativa ani). Mai mult decat atat, aceasta criza ne-a aratat cat de stransa este legatura dintre industria ospitalitatii si mediul economic romanesc, infrastructura rutiera, capacitatea noastra de a sustine domeniul cu resurse umane. Ni s-a demonstrat ca fara o strategie care sa depaseasca stadiul festivist si sa treaca la constructii de sosele si crearea unui cadru economic favorabil nu vom iesi din destinul nostru provincial. Mai mult decat oricand, s-a vazut lipsa de solidaritate a celor din ospitalitate, preocuparea excesiva a unora pentru acumularea unui patrimoniu imobiliar care acum se pare ca nu mai foloseste la nimic. S-a vazut trezirea la realitate in ceasul al doisprezecelea, cand deodata ne-am dat seama ca in Romania exista prea putini specialisti in management si prea multi investitori care sunt si patroni, si directori de achizitii, si agenti de vanzari.
Asadar, va oferim o editie asezonata cu multe luciditati, unele dureroase, dar speram stimulative. E o editie pigmentata cu sfaturi si sugestii pentru a rezista in piata. Incepem cu informatii din zona lanturilor hoteliere, fapt care ne sugereaza doua fatete ale stadiului in care ne aflam. Pe de o parte, aceste lanturi internationale exista in Romania, ceea ce inseamna ca ne bucuram de credit din partea lor. Pe de alta parte, devine tot mai evident ca nu putem razbi izolandu-ne, refuzand sa devenim ceea ce se cere in ospitalitatea internationala.
Lectura usoara si, pe cat posibil, placuta!
Lucian Nicolescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 14 (iulie - august 2009)
Suntem probabil in anotimpul hotarator al acestui an greu. Stiti filmul – „O vara de neuitat”. Ca de obicei, lunile iulie si august inseamna concedii, deci exod catre statiuni sau obiective turistice. Ne gandim cu emotie ca cei mai multi bani vor lua calea strainatatii, iar semnalele din piata arata ca si anul acesta pe litoralul bulgaresc se va vorbi romaneste. Intre timp, statiunile dintre Navodari si Vama Veche prind viata doar la sfarsit de saptamana, dar mai tragem nadejde ca sezonul inca nu s-a sfarsit, mai ales ca guvernul a hotarat ca vara sa se termine pe 30 septembrie, obligand hotelurile de pe tarmul Marii Negre sa ramana deschise pana cand vor ceda si ultimele frunze. Asadar, hotelierii in cauza abia asteapta editia 2009 a programului „Litoralul pentru toti”, ca sa-si plateasca datoriile la stat si pe cele catre furnizori...
Tarifele de week-end au devenit uzuale pentru litoral; pesimistii spun ca aceasta masura nu va face decat sa prelungeasca agonia vechilor noastre hoteluri resapate cu cateva termopane si un strat gros de vopsea peste crapaturi, fara a oferi prea multe servicii care sa aminteasca de ospitalitate (puteti citi aici „marketing”). Bineinteles, mai sunt si exceptii in acest sens, pe care credem ca le stiti si dumneavoastra, din presa sau din informatiile care circula printre cei familiarizati cu domeniul.
In fond, problema hotelurilor de pe litoral, exceptand statiunea Mamaia, care are o pozitie privilegiata, sunt zecile de pensiuni deschise recent si sutele de gazde ocazionale cu „Cazare eftina” care inca nu s-au decis sa treaca spre zonele in nuante mai deschise ale economiei si cotizarii la stat. Pentru comparatie, noi va propunem in aceasta editie sa cititi despre un cu totul alt gen de pensiuni - este vorba despre cele realizate cu fonduri structurale europene. In cazul acesta, banii obtinuti pentru proiect sunt nerambursabili, iar cei care finanteaza investitia intr-un procent de pana la 70% (in speta cei care decid cui sunt alocate fondurile comunitare) vor sa fie siguri ca au girat o afacere curata si solida, ceea ce reprezinta in sine o garantie a succesului acelei initiative.
In rest... e vara si cei din alimentatia publica a marilor orase trag nadejdea ca plecarea clientilor in concediu sa se intample pe o perioada cat mai scurta, caci unitatile lor ar face fata mai greu unui nou soc, cu toate masurile de repozitionare in piata pe care si le-au luat recent. In ragazul pe care il au, isi studiaza cu atentie bucataria si cauta sa se apropie cat mai mult de standardele HACCP, fie din teama, fie (speram noi) din dorinta de a oferi clientilor o farfurie sigura din punctul de vedere al securitatii alimentare. Pentru ca, in fond, cu totii suntem clientii unor astfel de unitati si ne dorim sa stim ca probabilitatea de a fi in siguranta este cat mai mare.
Va mai supunem atentiei in aceasta editie un alt subiect pe care il consideram important: cosmeticele hoteliere, segment al achizitiilor care, cel putin pe moment, face diferenta intre unitatile de cazare acolo unde concurenta este stransa. Este vorba de cheltuieli, mai mici sau mai mari, al caror efect este resimtit direct de catre clientul final, cel care are puterea mai mult decat oricand.
Mai tratam in aceasta revista tema recuperarii creantelor – suntem siguri ca v-am facut atenti. Practic, nu exista manager care sa nu aiba cosmaruri cu datornici, iar in unele scene de vis datornicul este chiar el, chiar daca se stie om cinstit, platitor de taxe.
Am tinut sa mentionam la final Cover Story-ul si articolul de la rubrica „Amenajari”, care au in prim-plan doua unitati de cazare din Cluj-Napoca, targetate pe zona turismului de business. Asa cum se intampla de regula, hotelurile de acest fel sunt intr-un relativ „relache”, in asteptarea toamnei care sa revitalizeze afacerile. E un bun prilej de introspectie pentru cei care conduc un astfel de hotel, iar noi le oferim doua modele.
E vara, asadar, si multi isi doresc sa stie, pana in septembrie, care vor fi efectele eforturilor depuse. Cand unii ard sa plece in concediu, altii asteapta cu infrigurare sa aiba de lucru. E sezonul in care se cheltuie bani, cu siguranta nu atat de multi ca in anii trecuti, dar cei intelepti vor sti sa se aseze in calea lor. Ceea ce, cu sinceritate, va dorim si dumneavoastra.
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 13 (mai-iunie 2009)
Stiri de criza, meniu de criza, buget de criza... totul se invarte in jurul subiectului, pana la satietate. E ca şi cum ar fi concurs national pe tema „Cine e cel mai afectat si cine da o veste mai proasta?”. Putini propun solutii si la fel de putini sunt cei decisi sa faca ceva sistematic, ceva in afara faptului de a se angaja intr-un iures dezlanat, cu promotii la intamplare si pornirea de a actiona ca sa nu stea.
Aceasta editie de revista merge nu atat pe ideea de criza, cat pe cea de solutie. Am stat de vorba cu oameni care, desi poate n-au mai trecut printr-o perioada asemanatoare, au avut deschiderea de a vedea care sunt notele bune ale afacerilor lor, dar si cele proaste. Orice manager care vrea sa invete (si industria ospitalitatii nu s-a inventat la noi, din cate stim) va accepta ca a gresit si ca trebuie sa ia o nota mai buna data viitoare, daca vrea sa treaca clasa, respectiv criza. Unul dintre colaboratorii nostri din aceasta editie a facut chiar o comparatie cu mersul la medic: pentru fiecare pacient exista un tratament. Cam asa stau lucrurile cu fiecare hotel, restaurant sau bar, care pe vremuri de acest gen isi arata toate lipsurile. Acelasi lucru este valabil si pentru furnizori.
Surprinzator sau nu, oamenii pe care i-am solicitat pentru aceasta editie ne-au vorbit deschis, nu au negat nicio clipa ca au si dificultati. E o reactie sanatoasa, pentru ca trecem printr-o perioada in care nicio agentie de PR nu mai poate evita declinul vorbind doar la modul laudativ. In acelasi timp, au fost la fel de deschisi in a ne arata ce au facut, cum au gandit ca vor depasi momentul si suntem convinsi ca, daca vor fi fermi si lucizi, ne vom bucura in continuare de produsele si serviciile lor.
Un alt aspect pe care l-am observat a fost rigoarea cu care au raspuns intrebarilor noastre. Cuvinte ca „rezervare”, „resurse umane” sau „pret” au capatat o consistenta incomparabila fata de ceea ce stiam ca inseamna aceste notiuni. Nu mai demult de acum un an, toata lumea avea „cele mai bune preturi” si servicii „de cea mai buna calitate”. Acum, cine se limiteaza doar la aceste cuvinte goale si nu spune de ce, sau prin ce se diferentiaza de preturile si serviciile „cele mai bune” ale concurentului, va astepta un client care, si el, va avea cea mai rapida manevra de evitare.
In fond, s-a produs un fenomen inevitabil; din pacate, a trebuit sa vina o calamitate ca sa intelegem si noi cum stau lucrurile, de ce Romania nu este una dintre destinatiile turistice importante ale lumii, de ce noi insine nu ne simtim confortabil uneori in spatiile noastre. Nu tinem cu orice pret sa facem apologia turismului romanesc, atata vreme cat el nu se ridica la standardele acceptate pe plan mondial. Tinta noastra e sa dam repere de locatii, de furnizori, de directii pentru dezvoltare. Teoretic si practic, este mult mai simplu sa reusesti pe o piata in formare si nu pe una dezvoltata, chiar si in vreme de criza. Boomul economic din ultimii ani a facilitat doar o dezvoltare pe orizontala, ceea ce nu a fost neaparat laudabil. Urmeaza cu siguranta cresterea calitatii – este parca un laitmotiv al acestei editii. Cert e ca in momentul in care noi vom fi multumiti de calitatea si de preturile de aici, vom putea lansa cu inima usoara si oferte pentru straini, fara a trai cu sentimentul de vinovatie mentionat in proverbul cu leopardul, animal care se afla chiar in curtea noastra si nu da semne foarte clare ca vrea sa plece.
Lucian Nicolescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 12 (martie - aprilie 2009)
Oricat ne-am plange, nu putem spune ca nu se intampla si lucruri bune, in sensul ca la noi orice schimbare este un potential pas inainte. Guvernul a aprobat Ordonanta de Urgenta prin care Legea Tichetelor de Vacanta este promovata in pachetul de masuri anti-criza. Cu siguranta, nu se vor gasi bani pentru implementare chiar de Paste, caci mai sunt niste etape de parcurs, dar in sezonul estival vom avea ocazia sa verificam efectele legii. Cele mai importante prevederi sunt descrise si in revista noastra, puteti deci sa faceti primele pronosticuri. Este important sa stim ce vor alege angajatii: sa primeasca de la angajatori o vacanta in Romania sau, in schimb, sa incaseze suplimentar niste bani (cash, sub forma de salariu, dar ceva mai putini) pentru a merge in strainatate? Nu ne facem socoteala ca vor sta acasa si vor planui aventuri la picnic langa cea mai apropiata padure de localitate. Continuam sa sustinem ca panica rezultata de criza financiara este nesanatoasa, ca o atitudine defensiva este cel mai bun teren pentru insamantarea dezastrelor financiare. Contrariul, adica o relansare in forta, aceasta trebuie sa fie atitudinea in fata schimbarii. La fel de daunatoare este si asteptarea. Am observat aceasta problema la targul HoResCa de Brasov, unde am participat si ne-am interesat de situatia furnizorilor de produse si servicii. Multi dintre acestia au remarcat expectativa operatorilor din turism, neparticiparea lor la evenimentele cu miza comerciala, fara sa inteleaga care ar fi sperantele absentilor. Se vor ieftini textilele, bucatariile profesionale sau cosmeticele hoteliere in vara? Stie cineva ce noi nu stim?
Faptul ca un manager de hotel se intereseaza despre oferta unei firme doar pe baza unui pliant, nici acela obtinut prin vizitarea unui targ, ci prin trimiterea unui comisionar, nu este o atitudine profesionista. Da, exista site-uri, cataloage, multe alte moduri de informare, dar unde este relatia personala, contactul direct? Exista aceasta problema si v-o semnalam, pentru ca furnizorii participa la targuri si se intorc cu senzatia ca eforturile lor de a-si imbunatati oferta, de a intra in jocul concurentei sunt inutile si ca piata functioneaza aleatoriu. Sau, mai rau, ca zarurile sunt deja aruncate (o poveste mai veche de-a noastra). Ei n-au de unde sa stie ce nevoi exista, doar pe baza studierii vanzarilor – e o metoda primitiva, insuficienta pentru dezvoltarea acestui sector care, dupa atatia ani de trista autocompatimire, a inceput sa inteleaga ce vrea, in ce directie sa se defineasca.
Nu am spune aceste lucruri daca am sti ca vorbim degeaba. Da, se poate afirma ca in hotelurile si restaurantele din Romania se vrea si altceva decat obtinerea unui profit rapid. Se vrea calitate - chiar si din orgoliu, nu e rau. Rezultatele s-au vazut in restaurantele care au oferit calitate, s-au promovat si nu a fost nevoie decat de o mica scadere de preturi pentru a reusi acolo unde altii au crezut ca este imposibil. Au pasit fara complexe pe un teren neumblat, caci nimeni nu poate spune ca la noi traditia HoReCa inseamna mult mai mult decat vehiculata ospitalitate romaneasca si gastronomia traditionala (in transformare radicala). Raportarile la trecut din perspectiva unei traditii ospitaliere erau si asa greu de facut, pentru ca sunt rare locatiile pe unde comunismul a trecut fara sa lase urme. De aceea nu putini sunt cei care se gandesc sa reconstituie istoria si sa valorifice arhitectura veche, cea pe care inca o mai avem intacta. Investitia intr-o cladire cu trecut interesant si transformarea ei intr-un restaurant (sau, daca era deja restaurant, renovarea si relansarea) este inca un subiect dezbatut in paginile acestei editii. Vom putea intui astfel calea de reconstruire a reperelor, de atragere a clientilor intr-un spatiu care spune o poveste si vinde altfel un pahar de vin...
Vom pasi, cu acest numar de revista, si in hotelul viitorului, devenit deja o realitate; in lumea „cladirilor inteligente”. Legislatia nu prevede ca, pentru un hotel de 4 stele, alimentarea cu energie electrica sa se intrerupa automat la plecarea oaspetelui, fara ca cineva de la receptie sa comande macar acest lucru. Este alegerea managerului daca, pentru a face economie, vrea sa mai plateasca un angajat sau sa-si instaleze un sistem de Building Automation. Iata inca un subiect al acestei editii.
Si mai avem pentru dumneavoastra ceva deosebit: invitatul nostru pentru Cover Story (dupa ce ne-a fost gazda la Brasov, in restaurantul domniei sale) este un reprezentant al gastronomiei ultimelor patru decenii, specializat in bucatarie chinezeasca. Pasiunea pentru aceasta ramura importanta a gastronomiei mondiale n-a avut prea multe sorti de izbanda in perioada comunista. A avut succes, in schimb, in ultimii 19 ani, desi poate nu atat cat ar fi meritat. Sa-l cunoastem sau sa-l recunoastem asa cum a vrut sa ni se prezinte: printre bijuterii ale artei culinare, domnul Nicolae Urs.
Acum va las sa parcurgeti in liniste revista. Pana la sfarsit, caci acolo aveti pregatita o surpriza: un concurs cu premii. Lectura placuta si succes!
Lucian Nicolescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 11 (ianuarie - februarie 2009)
Se intampla lucruri interesante in continuare. Proprietarii de hoteluri si restaurante n-au dus-o rau nici in iarna aceasta, mai ales in perioada sarbatorilor. Criza a fost ignorata cu abilitate de romani - probabil s-au gandit sa intre mai tarziu, ca si asa amanarea este o caracteristica vocationala a noastra. S-a mai amanat (cel putin recent numitul guvern nu-si mai bate capul) calcularea diferentiata a TVA-ului, pentru produse de baza si produse de lux. O fi bine, o fi rau...Noi incercam in aceasta editie sa cream o punte intre cele doua categorii, oferindu-va repere (referitor la zona HoReCa, desigur) atat pentru piata produselor destinate marii mase, cat si pentru cea a produselor de lux.
In cadrul unei rubrici noi, a carei prezenta suntem siguri ca o sa va bucure, am analizat cu ajutorul catorva specialisti si oameni implicati in domeniu tema investitiei intr-un restaurant cu servire rapida. Rubrica se vrea a fi un ghid pentru cei care cauta dezvoltarea de noi afaceri, in locatii care sunt „pe val” sau in zone de nisa, testate deja pe pietele europene. Rubrica asa se si numeste, „Ghidul Investitorului”, si merita urmarita cu fidelitate, pentru ca situatia economica necesita o atentie sporita pentru a nu arunca banii pe fereastra.
In cadrul rubricilor de focus, cap de afis este tema produselor de lux. Confruntat cu probleme reale in tarile bogate inca de acum un an, sectorul acesta credem ca se va dezvolta in continuare in Romania, contrar evolutiei generale, pentru ca la noi este o piata inca incipienta, iar publicul tinta exista si va exista in continuare, doar ca mai trebuie atras spre adevarata calitate, asigurandu-i educatia necesara. Au existat cateva voci care i-au prevazut caderea, dar e bine sa fim atenti si cine vorbeste, caci poate vrea sa starneasca panica si are promotie la mezeluri ...
Revenind la zona alimentatiei publice, avem un subiect tot mai important pentru proprietarii si managerii de restaurante: care mai sunt obiceiurile alimentare si bahice ale romanilor, inclusiv din perspectiva sezonalitatii.
Veti mai putea citi despre „slow food”, targuri internationale de profil si alte teme arzatoare, atat de arzatoare cat poate fi cea a fumatului in restaurante, de exemplu.
Nu in ultimul rand, abordam problema resurselor umane, unul dintre factorii cei mai importanti care pot salva o afacere. In general, trebuie identificate toate resursele de eficientizare. Criza economica va fi un test pentru absolut toate firmele, inclusiv pentru cele din hotelarie si restauratie. Faptul ca piata aceasta va rezista nu inseamna neaparat ca o va face cu aceeasi actori. Unii vor supravietui sau prospera, altii nu, iar oportunitatile vor fi urmarite cu insistenta de outsideri. Dincolo de toate acestea, se va face o selectie, vor ramane pe pozitii si vor deveni lideri cei cu afaceri flexibile, dar cu conceptii solide despre importanta cifrelor si despre circulatia informatiei. Prea multi au mizat pe inocenta investitorilor si pe confuzia creata asupra a ceea ce trebuie sa insemne calitate. Multi dintre rau platnici, dintre cei care au investit fara a studia cererea sau care au venit pe piata cu produse de slaba calitate vor fi uitati, sau ma rog, vor fi amintiti la lichidare.
Toate acestea fiind spuse, va uram si noi sa aveti un an bun, sa gasiti resursele financiare si sufletesti pentru a trece peste dificultati. Urati-le si dumneavoastra aceleasi lucruri partenerilor dumneavoastra, pentru ca solidaritatea, increderea si platile la timp sunt printre principalele elemente ale succesului.
La buna vedere!
Lucian Nicolescu
Redactor - sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr.10 (noiembrie - decembrie 2008)
S-a tot vorbit de criza economica, inclusiv cand s-au petrecut schimbari, mai mult sau mai puţin consistente, pe scena politica. Ziarele si-au exersat retorica, cu titluri de genul „Marea conspiratie: criza din 1933 si cea din 2008 au aceiasi actori din umbra”. Oamenii de afaceri o resimt sau nu, in functie de domeniul in care activeaza. Sa lasam deoparte actorii din umbra, deocamdata. Sa ne gandim ca in Statele Unite ale Americii, in 1933 s-a incheiat prohibitia la alcool. Va dati seama, ce faceau americanii si cu bursa cazuta, si cu somaj masiv, si cu prohibitia pe masa? Intamplator sau nu, in acelasi an 1933 economia a inceput sa se revigoreze, dupa 4-5 ani de criza.
Pentru 2008, toata lumea a dat vina pe banci si afacerile imobiliare, nu pe hoteluri si restaurante. Avem motive destul de serioase sa credem ca domeniul in care lucram se va afla departe de orice pericol, pentru ca nu trebuie sa fii specialist in finante ca sa-ti dai seama de cateva lucruri simple, precum ce-si doresc oamenii cand nu mai pot sa-si cumpere case si terenuri. Ati raspuns corect: entertainment! Ce pot face romanii daca nu mai au bani de vacanta la Rio? Se duc la Costinesti! Rezon. Asadar, sa ramanem pe locurile noastre si sa ne vedem de treaba, caci vom avea de castigat. Cu creditele o sa fie mai greu, dar asta sa fie singura noastra grija!
Cat despre actorii din umbra... numai la noi in tara sunt vreo cateva milioane, care asteapta doar cateva mici semnale pentru a se insinua in afacerile HoReCa. Da, este vorba de clientii hotelurilor, restaurantelor sau barurilor, iar semnalele pe care le asteapta sunt serviciile de calitate obtinute cu ajutorul unor utilari peformante si al unor amenajari de bun-gust. Sa vorbim despre textile care sa faca din hotel un spatiu agreabil, familiar, despre malaxoare care sa grabeasca timpul de obtinere pentru o paine speciala, un produs de patiserie sau o crema. Sa povestim despre softuri, caci in ziua de azi un restaurant fara servicii IT este din start sortit ineficientei si inadaptarii la o piata in continua schimbare. Avem de discutat, inca si inca, despre resurse umane, iar noi venim in acest numar cu un caz concret de servire defectuoasa cauzata de lipsa unor angajati conectati la nevoile clientilor. Am venit si cu alte subiecte, precum pastrarea unui vin bun si modul special in care este abordat un barbeque „ca la mama acasa” – o mama din Louisiana care stie ce vrea.
Nu in ultimul rand, va anuntam ca am fost si la Romhotel. Am vazut agitatie si sperante, fara nicio legatura cu marota crizei financiare, ba chiar s-a putut vorbi de o criza de spatiu pentru expozanti. A fost un bun prilej pentru toti de a vinde si a cumpara. Hotelieri, restauratori si furnizori - putini si-au permis sa lipseasca. Am fost si noi, in pavilionul 18, standul 18. Ca varsta majoratului, desi noi credem ca suntem de multa vreme maturi. Editia a X-a a catalogului HoRes, lansata cu ocazia targului, va vorbeste despre acest lucru fara prea multe divagatii. Caci vom merge impreuna pe un drum interesant, care are nevoie de informatii concrete, venite din realitate, din ceea ce se petrece cu adevarat.
Sa ne vedem cu bine!
Lucian Nicolescu
Redactor - sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 9 (septembrie - octombrie 2008)
In cafenea a intrat seful cel nou si a inceput sa-si chestioneze angajatii:
− Ce se vinde cel mai putin aici?
− Pai... frappe-uri - a raspuns unul dintre ei.
− Cate dati pe zi?
− Cam 20. Punem lapte, o lingurita rasa de cafea instant si...
− Puneti o lingurita si jumatate!
In curand, frappe-urile au facut faima acelei locatii si lumea se imbrancea pentru o masa, la orice ora. Se intampla inainte de 1990, undeva, pe litoralul Marii Negre. Pare o poveste si poate chiar este, desi cafeneaua exista, iar seful cel nou a devenit intre timp un prosper om de afaceri. Important este ca dialogul respectiv a fost adus in prim-plan si tinde sa intre in „folclorul” managerilor de cafenele, pentru ca aceasta este tendinta momentului: sa oferi mai mult decat se asteapta clientul, sa-l surprinzi cu o jumatate de lingurita in plus, fara ca tu sa faci un efort financiar important. Mai mult decat atat: romanii sunt pregatiti, in sfarsit, sa plateasca acel supliment si cauta locatiile unde sunt siguri ca-l pot obtine.
***
Investitiile in hotelarie si restauratie sunt din ce in ce mai consistente – rubrica noastra specializata pe acest domeniu o demonstreaza cu fiecare editie. In acelasi timp, tot mai multi furnizori de produse si servicii ne transmit semnale ca standardele s-au schimbat, ca accentul se pune pe calitate, indiferent ca este vorba despre mobilier, produse de curatenie sau aparatura audio-video. Faptul ca un hotel de 3 stele are sala de biliard, jacuzzi sau alte dotari suplimentare nu trebuie sa mai mire pe nimeni, pentru ca aceasta este singura posibilitate de a „sparge gheata”. E o schimbare de mentalitate care s-a produs, in sfarsit, si la noi. Lectia a fost invatata pe propria piele. Nu suntem pregatiti inca pentru examen, dar premizele ne indeamna la optimism.
***
Faptul ca acest declic s-a petrecut abia acum spune multe despre noi. Nu am avut nici termenii de comparatie potriviti (era practic imposibil sa ne raportam la „greii” Europei). Ne-am uitat cu jind la vecinii bulgari si ne-am consolat cu gandul ca ei au avut sansa investitiilor straine. E adevarat, dar a fost si grija lor de a nu lasa serviciile pe mana oricarui neavenit. Si ca a venit vorba de bulgari, sa nu uitam un lucru: acolo situatia resurselor umane e cu totul alta. Germanii au investit in locatii, iar bulgarii in educatie. Cu greu gasesti un angajat de hotel sau restaurant care sa nu stie engleza uzuala sau regulile de baza ale conduitei unui lucrator HoReCa. Clientii se simt respectati, indiferent de banii pe care i-au dat, astfel ca vacanta lor este, de fapt, o evadare din cotidianul romanesc. Concetatenii nostri nu se duc in Bulgaria doar pentru o farfurie de mancare in plus, ci mai ales pentru tinuta si atitudinea celor care ii gazduiesc. Acestea sunt motivele pentru care nu ezitam sa publicam orice informatie referitoare la invatamantul in ospitalitate, piatra de temelie a unei afaceri de succes.
Toate cele bune!
Lucian Nicolescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 8 (iulie - august 2008)
Un subiect de actualitate, mult dezbatut de media in ultimele zile, il constituie turismul medical.
Calatoriile in scopuri medicale, ne arata un studiu Europe Assistance, sunt consemnate inca din antichitate, cand, in Grecia, pelegrinii veneau din toata regiunea Mediteranei pentru a se trata cu apele termale de la manastirea zeului medic Asclepios.
In zilele noastre insa, turismul medical a reaparut in forta incepand cu anii 1990, o data cu obiceiurile celor privilegiati de soarta din tarile in curs de dezvoltare de a merge in tarile mature economic si tehnologic pentru a-si rezolva problemele de sanatate. Lucrurile merg deopotriva si in sens invers, tarile mai sarace oferind servicii medicale ieftine, de care sunt atrasi din ce in ce mai mult locuitorii tarilor dezvoltate.
Pe harta destinatiilor „turismului medical” se afla tari precum India, Thailanda, Tunisia, Maroc, Cuba, Brazilia, Mexic, Costa Rica, Republica Dominicana, Lituania, Ungaria si, de cativa anisori, si Romania, care a primit, de pilda, in 2003, 50.000 de turisti in scopuri medicale, potrivit agentiei franceze de stiri AFP, care citeaza Ministerul Sanatatii, majoritatea acestora solicitand interventii estetice, stomatologice, geriatrice si oftalmologice.
Unde mai punem ca Romania detine o parte impresionanta din totalul izvoarelor termale si minerale din Europa, dar si faptul ca fondurile nerambursabile europene sunt dedicate inclusiv dezvoltarii turismului de nisa din aceste zone cu resurse specifice, deci si turismului medical.
Turismul de nisa, fondurile structurale alocate turismului, sunt teme care au fost disecate la Romanian Hospitality Forum – Investitii hoteliere si activitati conexe, editia I, eveniment organizat de Finmedia pe 26 mai a.c. si pentru care revista HoRes a fost partenerul media exclusiv dintre publicatiile dedicate pietei HoReCa.
Despre acest forum al industriei ospitalitatii gasiti informatii consistente in paginile acestui numar, asa cum aflati si de tratamentul propus de colaboratorul nostru de specialitate, Patrick Pettenuzzo, la rubrica de „Management”, pentru reducerea costurilor, dar si retete de succes pentru maximizarea eficientei achizitiilor, cuprinse in majoritatea articolelor revistei, prescrise atat pentru unitati hoteliere, cat si pentru cele de alimentatie publica si de divertisment.
Precizie in afaceri va dorim, dar si cura linistita celor care pleaca in vacante, pe care ii asteptam vindecati de stresul generat de mediu de business autohton !
Nicoleta Ionescu
Asociat unic si administrator Concept Media Adv – editor al catalogului si al revistei HoRes
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 7 (mai - iunie 2008)
Un sondaj facut intr-un bar, la o masa cu vreo 12 cetateni relaxati, dar devotati activitatii de consumator – se intampla in perioada Pastelui – ne-a inspirat articolul de fata. I-am intrebat pe oameni, tineri de pana in 35 de ani, de ambele sexe, bucuresteni si constanteni, cu venituri peste medie, ce nu le place in barurile din Romania. Am structurat raspunsurile asa cum se poate vedea mai jos.
1. S-au amintit trei elemente care tin de ambient:
- Respiram prea mult fum, fie ca suntem fumatori au ba. Purificatoarele de aer nu s-au inventat pentru multe baruri. Subiectii nostri si-au mai amintit de localurile unde se serveste mancare si de al carei miros din haine i-a scapat doar masina de spalat.
- „Cred ca cei mai multi patroni nu se pun catusi de putin in locul clientului, ne spune unul dintre comeseni. Nu stiu cati se intreaba: Ce vreau sa faca un client la mine in bar? Sa stea la taclale, sa se uite la meciuri si sa zbiere ori sa se relaxeze? In primul caz, se impun niste mese care sa incurajeze comunicarea: rotunde sau patrate, suficient de inalte incat sa te sprijini cu coatele, chiar daca n-o faci, cu scaune cu speteaza cat de cat dreapta.” Intr-un astfel de spatiu sociopet – termen folosit in comunicarea sociala prin care se defineste mediul care, precum forta centripeta, ii „aduna” spre un centru comun pe partenerii unei discutii, un mediu care stimuleaza relationarea –, volumul muzicii trebuie sa fie suficient de mic astfel incat oamenii sa se priceapa fara sa raguseasca. De ritmuri, nu mai spunem pentru ca am intra in discutii de nuanta.
- Lumina trebuie sa respecte niste norme de iluminat, indiferent de gradul de intimitate al localului. Asta pentru ca un client sa nu simta la plecare mai multa oboseala decat la venire, desi a turnat pe gat doar apa plata cu lamaie sau cafea.
2. S-au mai pomenit trei lucruri care tin de servire:
- In Romania, se pare ca nu s-a nascut inca acel chelner - sau nu l-au cunoscut subiectii nostri - care sa aiba un fetis pentru restul returnat pana la ultimul ban; rest din care sa decida fiecare client care este ciubucul.
- Diverse inadecvari precum: chelnerul stie fara sa te intrebe daca vrei bautura cu gheata sau fara, cocteilurile sunt niste amestecuri aproximative, racoritoarea adusa la pahar este turnata dintr-o sticla de 2 l, intarzieri in luarea comenzii si a notei, intrebarea senina „ce mai serviti?”.
- Chelnerul sau barmanul care serveste corect, dar fiind trist sau nepoliticos, nu-ti gadila prea mult buna dispozitie.
Nu stim daca va tine cont cineva de chestiunile enumerate aici, dar daca ar face-o ar putea multumi macar o duzina de potentiali ai acestor localuri.
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 6 (martie - aprilie 2008)
„Becule, stai aprins, becule, noi te iubim”, erau versurile unei piese din anii `80 a celor de la Timpuri Noi. Cantecul de fronda era in mod clar o hiperbola acida care ducea preocuparea romanilor de a avea lumina in case pana la ritualul unei incantatii. Asteptam sa vina lumina, element banal in decorul lumii civilizate, ca sa ne hranim, sa ne facem temele, sa deschidem televizorul, sa ne traim viata.
Decembrie `89 ne-a prins vaduviti de lumina si cu reflexe de lumea a treia. O intamplare care a avut loc in spatiul ospitalitatii este relevanta. Faptul cu urzeala anecdotica a mai fost povestit, dar merita sa-l amintim aici. In 1990 cativa nemti veniti cu ajutoare in Caras Severin au cerut o cazare la un hotel. La solicitarea oamenilor, receptionera i-a intrebat pe cel mai firesc ton posibil: „Doriti cu bec in camera sau cu bec in baie ?”
In cativa ani dupa aceea, lucrurile s-au schimbat si la acest capitol pentru ca ne-am dat seama cat de importanta este lumina pentru estetica spatiului, pentru sanatatea si buna noastra dispozitie. In prezent, piata romaneasca este inundata de corpuri de iluminat, iar campul HoReCa poate fi considerat „lumea buna a becurilor”. Ca dau o stralucire abundenta, discreta, invaluitoare sau spectrala, corpurile de iluminat din restaurante, receptiile hotelurilor, camere sau baruri creeaza o atmosfera menita sa legitimeze localul, sa epateze si sa ancoreze oaspetele, pentru ca in final sa-l seduca. Lumina artificiala fiind un vehicul atat de important pentru sfera de care ne ocupam, am decis sa-i acordam un articol in numarul de fata.
* *
*
Pe langa aceasta tema, echipamentele din dotarea bucatariei, sistemele de securitate si control acces, echipamentele de curatenie sau locurile si echipamentele pentru intretinere fizica – fitness, spa, piscine – sunt alte subiecte realizate din comentariile celor mai importanti furnizori de pe piata HoReCa.
Sa mai anuntam ca o posta a redactiei sta la dispozitia cititorilor. La adresa redactie@hores.ro primim intrebari pentru specialistii colaboratori ai revistei. Investitorii in ospitalitate sau cei interesati sa-si deschida o afacere in domeniu, ne pot scrie si vor primi raspunsuri pe e-mail sau in proximul numar al revistei, in functie de complexitatea problemei abordate.
Dorelian Bellu
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 5 (ianuarie - februarie 2008)
O stire data de presa spaniola in ultimele zile ale anului aproape ca ne lasa fara aer: primul hotel spatial se va deschide in 2012. Proiectul apartine unei companii din Barcelona care promite ca va duce industria ospitalitatii in sfere inalte, adica la 450 de kilometri de Terra. Hotelul-modul se va numi Galactic Suite, nu stim de ce categorie va fi, dar va avea probabil multe stele in preajma (exageram furati de retorica). Pe langa faptul ca vor putea sa respire greu in voie si sa se joace de-a cavalerii Jedi si de-a startrek-istii, turistii vor experimenta traiul in imponderabilitate si vor asista la diferite experimente stiintifice. Totul intr-un spatiu de 85 de mii de metri patrati si cu o investitie de doua miliarde de euro.
Initiatorii proiectului nu-si fac griji ca afacerea lor va fi una meteorica si actioneaza conform teoriei promovarii universale. Chiar au anuntat ca de luna aceasta primesc inscrieri, desi deocamdata combinatia pare putin nebuloasa. Ei spun ca vor atrage turistii cu o forta direct proportionala cu distanta hotelului fata de Pamant si estimeaza ca pana la inaugurare vor avea o lista cu circa 40 de mii de solicitanti. Nu stim cum au ajuns la aceasta socoteala daca tinem cont ca deocamdata odiseea este evaluata, pentru omul de rand, fie el si occidental, in (b)ani-lumina de munca. Mai exact, spun intreprinzatorii catalani, pachetul de vacanta galactica va costa - si unora s-ar putea sa le iasa ochii din orbita cand vor citi - trei milioane de euro. Aici intra antrenamentul de 16 saptamani intr-o insula din Caraibe, unde va avea loc si decolarea, zborul si trei nopti de cazare. Oricum, arata organizatorii, suma este mult mai mica decat cea pe care turistii spatiali o platesc rusilor, adica aproape 20 de milioane de dolari.
Sa speram ca la banii astia prima afacere in ospitalitate cosmica nu va deveni o gaura neagra si ca, daca nu noi, macar „the next generation” se va bucura de turismul spatial.
* *
*
Si tot extraterestru pare restaurantul bavarez „`s Bagger” pe care-l prezentam pe larg in acest numar. Este locul unde mancarea este adusa clientilor nu de chelneri, ci de gravitatie. In fine, revenind cu picioarele in hotelurile si restaurantele de pe pamant, sa spunem ca avem un numar in care in prim plan am adus tema igienei in HoReCa, iar ca subiecte piata produselor de curatenie, oportunitatea propriilor spalatorii in unitatile de primire turistica si normele HACCP.
In fine, incepand cu acest numar, am pus la cale si o posta a redactiei, de fapt un spatiu deschis consultarii specialistilor colaboratori ai publicatiei noastre. Astfel, investitorii in ospitalitate sau cei interesati sa-si deschida o afacere in domeniu vor putea sa ne trimita intrebari ale caror raspunsuri le vor primi in proximul numar al revistei HoRes.
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 4 (noiembrie - decembrie 2007)
Intamplarea am auzit-o povestita de cativa romani care au vizitat Myanmar, fosta Birmanie, in urma cu cateva luni, chiar in timpul revoltelor pentru democratizare.
Traseul stabilit de agentia de voiaj a purtat grupul de turisti in statul Shan, in vestul tarii, tinut al drogurilor controlat de armate personale ale afaceristilor locali. Romanii au ajuns si la lacul Inle, o intindere de apa aflata intr-o depresiune montana, cu o suprafata egala cu jumatate din Bucuresti. Aici traiesc mai multe comunitati lacustre care cuprind cateva mii de birmanezi saraci ca degetul, a caror existenta nu este consemnata in niciun registru de evidenta al populatiei. Totul e precar si pare ca sta sub semnul provizoratului. Indeletnicirea de capetenie este pescuitul, iar romanii care au fost acolo s-au crucit vazand cu ce barci fragile ies in pustietatea acvatica baieti de nici 12 ani, singuri.
Pe lac se afla si ceea ce turistilor le este prezentat drept „Monastery of the Jumping Cats”, o constructie de lemn, probabil tec, cu o vechime de cateva sute de ani. Locul are pentru europeni, pe langa frumusetea exotica, un aer de pace budista. Baieti de la noua la 18 ani, rasi in cap, imbracati cu rasele caramizii – specific Burmei, spre deosebire de calugarii tailandezi care au togi portocalii – pierd vremea pe la bucatarie sau se joaca cu pisicile. Pentru ca aici la tot pasul torc pisici. Cat e ziua de lunga tinerii monahi pot fi vazuti cum, ingenuncheati, indeamna felinele sa sara printr-un cerc de sarma.
Intr-un astfel de tinut lacustru din sud-estul Asiei, intr-un spatiu rupt de civilizatie, unde timpul nu este masurat decat de turisti, in cel mai autentic decor budist, a sosit grupul de romani pe care il pomeneam la inceput. Conationalii nostri au facut fotografii si au incercat sa interactioneze cu blanzii localnici. Intr-o engleza mai degraba onomatopeica, acestia din urma i-au intrebat pe vizitatori de unde sunt. Ei bine, la auzul numelui „Romania”, calugarii budisti din Myanmar, copii ai unei alte lumi decat cea in care traim, au gasit un un reper si au inceput sa-l strige: Mutu! Mutu! Mutu!
* *
*
Daca ar fi insa sa vorbim despre imaginea Romaniei, asa cum se articuleaza chiar aici, in tara, lucrurile sunt ceva mai previzibile si mult mai putin spectaculoase. Connaiseurul culinar Patrick Pettenuzzo vorbeste printre altele despre cum a aratat micul-dejun in aceasta vara la hotelurile si la restaurantele de pe litoralul romanesc, deloc flatant pentru industria ospitalitatii autohtone. Dar cultura micului dejun la noi, abordata mai pe larg intr-un alt articol, este doar unul din subiectele acestui numar, alaturi de teme precum piata spirtoaselor, oferta de textile si de decoratiuni, vestimentatia si echipamentul de protectie pentru personal s.a., toate din spatiul HoReCa.
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 3 (septembrie - octombrie 2007)
Dupa o vara cu tipare de vreme mai neobisnuite, in care insa turismul si-a vazut neperturbat de treburi, ora bilantului acestui sezon estival se apropie pentru fiecare locatie de cazare, de restauratie sau de divertisment. Toamna vine cu un plus de castig, mai mic sau mai mare, dupa cum afacerea a fost condusa cu mai mult sau mai putina pricepere si dupa cum restul conditiilor au favorizat castigul sezonier. Cert este ca, intre sezoane, mai ales in cazul in care pozitionarea locatiilor si tipul de activitate fac ca acestea sa depinda de ciclurile sezon - extra-sezon, managerii ar trebui sa-si reevalueze sistemul de lucru, planurile de dezvoltare, atunci cand este cazul, si in final sa reinvesteasca o parte din profit. Piata romaneasca de hotelarie si de restauratie devine una din ce in ce mai specializata, astfel incat, managementul facut cu profesionalism devine mai mult decat inainte o necesitate.
Citind articolele acestui numar de revista o idee centrala razbate din fiecare material, indiferent de subiectul ales: necesitatea consultarii specialistilor din domeniu, fie ca este vorba de dotarea unui bar, de alegerea mobilierului pentru o locatie, de alcatuirea unui meniu de vinuri adecvat tipului de restaurant, fie ca tintim profitul in restaurant sau in hotel si cautam sa identificam instrumentele financiare optime de lucru.
Reinvestirea profitului necesita, de asemenea, ori un autentic fler in a conduce o locatie si experienta, atunci cand dimensiunea business-ului este mai mica, ori cunostinte solide in mai multe domenii. Fiecare afacere din industria ospitalitatii si a gastronomiei isi are propriile coordonate care o fac sa fie unica, astfel ca, aproape orice ati dori sa achizitionati, sa implementati, sa redefiniti, totul ar trebui, in primul rand, dimensionat corect, din mai multe puncte de vedere. Puteti sa va descurcati singuri? Daca nu, apelati cu convingere la profesionisti.
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 2 (iulie - august 2007)
Suntem in plin sezon estival, unul deosebit de cald, fapt ce de mai multe saptamani a intetit si insufletit activitatea in locatiile ospitalitatii in toata tara si in toata Europa. Apropos de ospitalitate, in aceasta editie v-am pregatit un interviu destinat indeosebi acelor manageri de pensiuni si mici hoteluri. Interviul a fost realizat cu proprietarul unui hotel grecesc de trei stele din Halkidiki, ale carui declaratii va vor surprinde poate, afland ca, nici macar intr-o tara precum Grecia, care atrage constant turisti din intrega lume, lucrurile nu sunt simple pentru un proprietar de mic hotel. Succesul si profitul nu vin usor nici aici, ci prin implicare si perseverenta, an dupa an, statul neavand o contributie notabila.
Cover Story-ul din acest numar aduce in prim plan tot o poveste estivala, insa de la Marea Neagra, unde, un resort romanesc si-a consolidat in timp pozitia singulara.
Din ambele materiale razbate o idee comuna si anume ca afacerile de acest tip merg bine si se dezvolta in timp numai daca munca este facuta cu pasiune si nu doar pentru obtinerea profitului. De asemenea, in ambele locatii, desi aflate la distanta si fara alta legatura decat afacerea in domeniul ospitalitatii facuta la malul marii, asigurarea unui climat prietenos si relaxant pentru oaspeti a fost unul dintre cele mai importante atuuri. Asta inseamna ca oaspetele nu se va enerva, nu va avea batai de cap si nu va avea decat o „grija”: aceea de a se relaxa si de a se simti bine! Respectul pentru turist este primordial si mult mai usor de urmarit intr-o afacere bine condusa din interior.
Pentru marile hoteluri, in schimb, noi tendinte reies din datele statistice efectuate la nivelul tarii: turismul de afaceri ocupa cele mai multe camere, „clientul” care plateste serviciile fiind cel mai adesea o firma, o companie sau o corporatie. Si pentru ca intrarea tarii in UE a sporit ocaziile de afaceri, noi lanturi ale hotelurilor de lux internationale vor intra in viitorul apropiat pe piata noastra, nu doar in Bucuresti, ci si in marile orase ale tarii.
Editia pe care v-o propun spre lectura este, nu in ultimul rand, una foarte bogata in subiecte, mai ales pe segmentul de achizitii: solutii informatice pentru restauratie si hotelarie, noutati de la producatorii de bere si de sucuri, tendinte din lumea condimentelor de pe piata noastra, dar si de pe cea franceza, consumabile care va sunt necesare la orice ora, cosmetice hoteliere, purificatoare de aer pentru spatiile destinate fumatorilor s.a..
Cristina Dobrescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
Revista HoRes nr. 1 (mai - iunie 2007)
Revista HoRes, aflata acum la editia inaugurala, completeaza produsele si serviciile HoRes, cu care sunteti deja familiarizati, asa cum numai o revista o poate face: oferind, pe langa sectiunea publicitara, informatii dezvoltate pe diverse subiecte si teme de maxim interes pentru cei ce activeaza in industria ospitalitatii si a gastronomiei, grupate pe rubrici si sectiuni: restaurant si bar, domeniul hotelier si subiecte comune.
O data la doua luni, revista HoRes va ajunge la dumneavoastra gratuit, propunandu-va lecturarea unor articole pe teme de sezon (rubrica Focus), articol de marketing si management turistic, legislatie si tendinte diverse de pe piata de profil, toate continand informatii noi, actuale. In paginile ei, veti mai gasi abordate, de asemenea, teme gastronomice, de pe piata de vinuri, retete de bar, subiecte legate de diversele dotari si echipamente necesare fie hotelurilor si pensiunilor, fie restaurantelor, barurilor si cofetariilor.
Nu in ultimul rand, in fiecare numar, veti putea citi la rubrica Cover Story, povestea de succes a unui intreprinzator ce activeaza intr-unul din domeniile sectorului de cazare, de alimentatie publica sau de divertisment, astfel incat experienta acestuia sa va poata inspira, chiar si doar cu o singura idee.
Conducerea cu succes a unei afaceri din hotelarie si restauratie are nevoie, pe langa pregatirea si experienta necesare, de informatie actuala, cunoscuta in timp util. Unii dintre dumneavoastra sunteti poate la inceput de drum si va sunt, cu atat mai mult necesare, sfaturile unor specialisti in domeniu. Noi i-am reunit in paginile revistei pe cei mai buni din zone diverse, pentru a va sfatui competent, astfel incat revista sa acopere cele mai multe dintre sferele dumneavoastra de interes. Semnatarii articolelor de specialitate sunt, deci, asi in domeniul lor de pregatire.
Si pentru ca tendintele vin de afara, v-am pregatit si informatii actuale in articole scrise de colaboratori din Franta, Statele Unite ale Americii si tendinte de design interior din Marea Britanie, din tari care dau tonul in gastronomie, amenajari s.a.
Industria ospitalitatii este, in prezent, in Romania, abia la inceput, daca privim lucrurile prin prisma modernitatii, a integrarii pe piata UE si chiar a globalizarii, pentru ca, dintre toate domeniile actuale, turismul chiar nu are granite.
Cristina Dobrescu
Redactor-sef
|
|
Citeste articolele acestui nr. de revista
|
|
|
|
