|
Daca in numarul trecut al revistei HoRes ati aflat informatiile privind extinderea teritoriala a marcii, in acest numar veti afla detaliile de baza ale inregistrarii unei marci, respectiv: costul si actele necesare.
CE DOCUMENTE SUNT NECESARE?
Contrar asteptarilor generale, documentatia pentru depunerea unei marci spre inregistrare (fie ea nationala, comunitara sau internationala) nu este foarte elaborata, insa trebuie acordata o mare atentie modalitatii de completare a cererii de marca. Aceasta intrucat, de multe ori, din necunostinta de cauza si fara o asistenta specializata, solicitantul completeaza spatiul destinat claselor cuprinse in „Clasificarea de la Nisa” cu coduri CAEN, ceea ce este in mod cert eronat.
Pentru o marca nationala cu logo color, in afara cererii de inregistrare mai trebuie depusa doar taxa de inregistrare, cinci copii color si cinci copii alb-negru ale reprezentarii marcii, precum si o procura atunci cand se apeleaza la un mandatar specializat (consilier in proprietate intelectuala).
In ceea ce priveste depunerea cererii marcii comunitare, aceasta poate fi facuta in mod direct la OHIM (Oficiul pentru Armonizarea in Piata Interna) printr-una dintre cele patru modalitati specifice: online, prin posta, personal la sediul Oficiului de la Alicante sau prin fax.
Pentru inregistrarea unei marci internationale, cererea se va depune la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci. Mai departe, OSIM-ul o va transmite catre OMPI (Organizatia Mondiala in Proprietate Industriala), astfel incat cererea sa ajunga in fiecare dintre statele vizate.
CAT COSTA?
Prima intrebare a oricarei persoane care isi doreste protectia conferita de inregistrarea unei marci, fie ca este vorba despre o marca nationala, comunitara sau internationala, se refera la costurile pe care le implica o astfel de procedura.
In cazul marcii nationale, taxa catre OSIM pentru inregistrare si examinare porneste de la modica suma de 432 de lei pentru o marca verbala solicitata pentru o singura clasa de produse sau servicii. Bineinteles, taxele de examinare vor creste daca solicitantul doreste protectia pentru o marca combinata, avand si un logo alb-negru sau color. De asemenea, solicitantul va plati cate 180 de lei in plus pentru fiecare clasa suplimentara de produse sau servicii apartinand Clasificarii de la Nisa.
Trebuie evidentiat ca este mult mai eficienta, din punct de vedere al costurilor, depunerea unei singure cereri de marca pentru toate acele produse si servicii pentru care se considera ca va fi necesara protectia decat depunerea a cate o cerere de marca, separat, pentru fiecare produs si serviciu in parte.
Astfel, cele mai mari costuri pe care le poate implica inregistrarea unei marci in Romania (solicitand protectia pentru toate cele 45 de produse si servicii posibile apartinand clasificarii de la Nisa) se ridica la suma de 8.748 lei.
Daca in cazul marcii nationale se poate depune initial suma de 36 lei, reprezentand taxa de examinare, iar diferenta de taxa de examinare se poate depune in termen de 3 luni de la data depuneri cererii, nu aceeasi este situatia marcilor comunitare. La nivel comunitar, taxele pentru inregistrarea unei marci presupun atat o taxa de baza, cat si o taxa de inregistrare. Taxa de baza este cea achitata pentru depunerea unei cereri de marca individuala si se ridica la suma de 900 de euro, suma care acopera pana la 3 clase de produse/servicii. Alaturat acesteia, taxa pentru fiecare clasa suplimentara, incepand cu cea de-a patra, este de 150 euro in plus.
Fata de termenul national de 3 luni de la data depunerii cererii, in cazul marcilor comunitare, taxa de baza pentru depunerea unei cereri trebuie platita in termen de maximum o luna de la depunerea acesteia. Mai mult decat atat, OHIM (Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna, institutie unde se depun cererile de inregistrare a marcilor comunitare) nu emite o notificare pentru a atentiona in ceea ce priveste necesitatea platii acestor taxe si, de asemenea, nu elibereaza facturi pentru taxele privind marcile comunitare. Doar din acest punct de vedere sistemul national este preferabil, intrucat se primeste o factura pe numele solicitantului pentru sumele platite in contul OSIM. In plus, OSIM trimite notificari cu privire la taxele si termenele in care trebuie achitate aceste diferente de taxe.
In cazul in care marca comunitara a fost acceptata la inregistrare, solicitantul va trebui sa achite si taxa de inregistrare, care este de 850 de euro pentru o marca individuala, suma care acopera pana la 3 clase de produse/servicii. Daca marca nu este admisa la inregistrare, solicitantul va pierde intreaga taxa de 900 de euro ce reprezinta taxa de baza.
O cerere de marca internationala trebuie sa aiba intotdeauna la baza o marca nationala inregistrata. Sa presupunem ca un activant din domeniul HoReCa are o marca nationala si ar dori sa-si extinda protectia in alte tari, nu neaparat in cele apartinand Uniunii Europene. Astfel, daca doreste sa-si extinda protectia si in alte tari ale sistemului de la Madrid, atunci va trebui sa achite o taxa de baza de aproximativ 590 euro (aferenta marcii combinate color, pentru o clasa de servicii) si inca 65 de euro pentru fiecare tara in care se doreste extinderea protectiei marcii internationale. Exista cateva state care percep si o taxa individuala, aceasta taxa fiind diferentiata in functie de fiecare tara. Astfel, pentru extinderea marcii in Japonia se va plati inca o taxa de 75 de euro, aceasta suma putand ajunge chiar si la 487 de euro in cazul Danemarcei.
Asadar, ramane la latitudinea celui interesat de inregistrarea unei marci sa decida care sistem (national, comunitar sau international) corespunde mai bine propriilor interese.
Telefon: 0745.007.311
|
