PROMOTII
KUMA - 20 de ani de reputatie in industria ospitaliera
Lista promotii Detalii
NOUTATI
Parteneriat pentru interior elegant, la preturi fara concurenta!
Lista noutati Detalii
STIRI
Formele moderne KUMA definesc stilul tau de viata
Lista stiri Detalii
LOCATII
Hotel Wels
Lista locatii Detalii
Licitatii on-line GRATUIT Cerere de oferta Recomanda unui prieten
Ghid licitatii on-line Linkuri rapide
Referinte Presa
Cautare avansata dupa :
sau Toate firmele

       Asociatii, patronate

Asociatiile internationale inca ne asteapta sa ne coagulam


    Interviu cu domnul Mihai Rajnita, Secretar General al Federatiei Industriei Hoteliere din Romania
 
    Care este situatia concreta in industrie? Reusesc hotelierii sa isi uneasca fortele pentru a se impune in peisajul economic romanesc? Unde merita investit? Sunt intrebari care, cu siguranta, va preocupa in fiecare zi. Cert e ca o serie de probleme pot fi rezolvate doar la initiativa operatorilor HoReCa, mai ales cand acestia trebuie sa-si sustina punctele de vedere comune in fata guvernantilor sau in zona legislativa. Iata de ce am solicitat un interviu domnului Mihai Rajnita, Secretar General al Federatiei Industriei Hoteliere din Romania, membru fondator al acestei organizatii din martie 1990.
 
    Stimate domnule Mihai Rajnita, ati fost consultati si dumneavoastra, ca organizatie, in privinta mult discutatei legi a turismului. Avem nevoie de schimbari legislative importante in acest moment? 
    Da, am fost consultati si noi cand s-a dezbatut legea turismului, am propus si modificari in baza experientelor internationale de succes, dar nu cred ca aceasta este problema. La 20 de ani de la Revolutie avem un cadru legislativ pentru acest sector. Cum zicea si Ceausescu: „Legile sunt bune, tovarasi, dar nu sunt aplicate corespunzator”. Avem ordonanta 58 din 1998, promulgata in 2001. Iar enunturi pompoase, de genul „turismul – prioritate nationala”, avem pe deplin. Mai degraba este nevoie de asigurarea unui cadru general juridic, economic si fiscal prin care sa rezolvam problemele industriei. Introducerea tichetelor de vacanta nu este o idee rea in principiu, dar trebuie sa-si dovedeasca utilitatea. Deci: sunt operatorii economici dispusi sa acorde aceste tichete, chiar daca sunt bani deductibili fiscal? In plus, aici nu sunt implicati doar hotelierii. In toate tarile civilizate clientii se indreapta initial catre agentiile de turism. La noi, comisioanele acestora au fost restrictionate din start. Iar rezultatele pentru un asemenea proiect se vad in timp, nu dupa 6 luni sau un an. E posibil sa fie o masura buna, luata intr-un moment neprielnic, ori una care nu va starni niciun interes si va disparea de la sine. Deocamdata, vedem doar ca trebuie facute reduceri ale aparatului bugetar, ale cheltuielilor din sectorul public.
 
    Care ar fi totusi masurile necesare pentru iesirea din aceasta stare de inertie, dar si din blocajul financiar?
    Operatorii economici trebuie incurajati cu diverse masuri fiscale, si nu sponsorizati sau „ajutati”. Exista in general o retinere pentru acordarea de facilitati, desi aceste facilitati au efecte in cascada: creeaza locuri de munca, deci stabilitate sociala, emigrare mai putina, se creeaza un produs in tara care este vandut pe o valuta care ramane in tara, se genereaza taxe si impozite, inclusiv la bugetele locale, cu efect multiplicator. Se creeaza un efect propagator: cei care castiga bani, consuma si sustin si alte industrii - constructiile, industria alimentara, transporturile si toate celelalte. Se sustine inclusiv educatia, care si ea a devenit o activitate bazata pe profit. Legea trebuie acompaniata de masuri active si din punctul de vedere al formarii, utilizarii si retinerii fortei de munca in Romania, pentru ca e un domeniu prost platit.
    Toate schimbarile trebuie sa vina in cascada: acte normative si in egala masura determinarea politica pentru a transpune aceste acte. Restul, vorba unui clasic in viata, e poezie.
    In plus, statul nu a invatat inca sa-si trateze contribuabilul ca pe un partener, ci ca pe un posibil infractor, din momentul in care acesta a primit decizia de impunere. Este injust ca intreprinzatorul sa fie penalizat daca nu-si plateste datoriile la bugetul de stat, dar statul sa nu fie tras la raspundere cu aceeasi vigoare daca nu-si indeplineste obligatiile fata de contribuabil. Este nefiresc sa te trezesti penalizat atata vreme cat banii tai sunt inca la stat, pentru ca nu s-a facut decontul la TVA. Ce fericiti sunt contribuabilii de prin alte parti, care nici nu stiu unde este administratia financiara, pentru ca totul se rezolva prin internet si posta, iar plata prin banca!
 
    Mai sunt si alte probleme care afecteaza dezvoltarea acestui domeniu  in Romania?
    Starea industriei hoteliere reflecta pe deplin starea economiei tarii, fiind vorba despre o industrie de consecinte, dependenta de toate celelalte sectoare. In primul rand, o tara in care nu te poti misca firesc nu poate pretinde ca are vocatie turistica. Imi pare rau sa o spun, dar asta e realitatea: autostrazile europene se opresc la granita Ungariei cu Romania. Tari care au o dezvoltare economica mult sub Romania, dar care au o infrastructura rutiera buna, permit turistilor sa ajunga unde isi doresc. E adevarat ca avem o infrastructura turistica, sunt peste 1.000 de hoteluri, peste 5.000 de structuri de cazare (cu vile, pensiuni si altele ajungem la aproape 10.000 de unitati). Totusi, infrastructura rutiera si de utilitati impieteaza grav asupra gradului de ocupare, asupra circulatiei turistice. Chiar si cand vorbim de turismul de afaceri – a se vedea cazul Mercedes, care a vrut sa investeasca in Romania si a renuntat din cauza soselelor. Toate acestea au consecinte asupra resurselor valutare ale tarii. Noi, ca industrie, facem un export indirect: vindem in tara produse si servicii pe care le obtinem aici, fara a le mai transporta peste granita. Ca sa reusesti, trebuie sa ai infrastructura, sa fii conectat la circuitele de valori europene. Avem o tumoare, dar e benigna, inca se poate opera. In primul rind, trebuie sa se decida clasa politica: unul vrea autostrazi, altul nu vrea, ca nu trebuie. E clar ca trebuie! Iar Romania nu-si poate permite luxul de avea autostrazi fara plata. Spania, Italia au autostrazi cu plata. Situatia e alta in Germania, Belgia, Olanda sau Suedia, dar aceste tari au alte straturi de bogatie depuse de-a lungul secolelor.
 
    In fond, ce poate oferi Romania ca destinatie turistica? 
    In peisajul european, Romania poate avea succes cu turismul de nisa, inclusiv cand vorbim de turismul cultural sau de pelerinajele religioase. Trebuie sa ne punem in valoare asset-urile care ne diferentiaza de ceilalti din jurul nostru. Dezvoltarea statiunilor montane, pentru schi, poate fi, de asemenea, o varianta. Se poate face un domeniu schiabil, care sa interconecteze statiunile turistice aflate in proximitate, de pilda Poiana Brasov - Timis - Predeal. Aici chiar nu se pune problema concurentei cu tarile din apropiere, pentru ca cererea depaseste cu mult oferta. Totusi, revenim la aceeasi problema: Romania are nevoie disperata de infrastructura pentru turismul montan de creasta si cel de schi. O astfel de investitie, oriunde in lume, se amortizeaza in 50 de ani, deci companiile private nu sunt foarte interesate sa investeasca in asa ceva, ele dorind o perioada mai scurta de recuperare a investitiei. Acest tip de infrastructura se realizeaza cu ajutorul statului, ca actionar semnificativ sau majoritar. Ulterior, echipamentele respective pot fi operate de catre un administrator, dar tot din zona privata, pentru ca acesta stie sa creeze valoare adaugata (ceea ce statul nu prea e in stare sa faca).
    De mare interes este, desigur, Delta Dunarii. Dar avem si Sarmisegetusa, de care multi sunt interesati, desi nu este prezentat totdeauna ceea ce merita. Avem Histria, bisericile fortificate din Transilvania, areale care pot fi puse in valoare, pe de o parte de autoritatile centrale, pe de alta de catre cele locale.
    Un proiect viabil ar fi fost de pilda transformarea zonei Neptun Olimp in perimetru exclusiv pentru cazinouri, deschis non stop. Se poate trage conducta de gaz pana la Neptun, pentru incalzire, si, in paralel cu desfiintarea cazinourilor din intreaga tara, se pot pune bazele unui nou tip de turism. Iata o idee. Dar mai avem multe alte posibilitati, de exemplu Baile Herculane, statiune apreciata in mod deosebit de imparatul Franz Iosef pentru proprietatile apelor minerale. Altii ar plati enorm pentru ele, noi insa ne cam batem joc de tot patrimoniul pe care-l avem.
 
    Care credeti ca va fi soarta litoralului romanesc?
    Turismul de litoral nu are mai mult decat ceea ce merita. Este supraaglomerat in timpul week-end-ului, cu problemele inevitabile legate de infrastructura rutiera. Apoi, a existat la fiecare inceput de an o balbaiala legata de cine are prioritate in administrarea plajelor – Apele Romane versus administratia locala. Sper ca la anul sa nu se mai intample. O alta problema este baza materiala si trebuie vazut care este scopul pentru care se duce turistul la mare. In acest sens, cred ca baza materiala pentru divertisment este foarte importanta, si de asemenea e obligatoriu sa identificam evenimentele care trebuie create acolo. Mai trebuie vazut care este calitatea apei de imbaiere si calitatea plajei. Curentii pe Marea Neagra s-au schimbat, probabil si in urma unor lucrari din Ucraina. In zona Mamaia si cea a Eforiilor, salinitatea apei s-a redus drastic din cauza canalului Dunare - Marea Neagra. Avem studii privind reabilitarea zonei costiere, pe toata distanta de 245 de km a litoralului, studii facute inclusiv de specialisti japonezi. S-a pus problema realizarii unor lucrari hidrotehnice in larg, care sa opreasca degradarea plajei. In 1994, pentru reabilitarea litoralului erau necesare 80-100 milioane de dolari, acum nu se mai poate face fara aproape 1 miliard de euro. Banii sunt accesabili de la Uniunea Europeana, dar trebuie facute si ceva eforturi pentru a-i obtine. In plus, chiar daca un anumit guvern a adoptat planul de reabilitare a litoralului, schimbarea conducerii a insemnat neindeplinirea proiectului.
    Pe de alta parte, in contextul schimbarilor climatice, s-au produs modificari si pe litoralul romanesc, care au accentuat sezonalitatea. Daca in anii ’70, cand am intrat si eu in aceasta industrie, erau 110 zile cu soare pe an, astazi discutam de 60-75 de zile cu soare. Toate aceste lucruri trebuie luate in calcul.
 
    Mai sunt si alti actori care trebuie sa se implice?
    Gradul de implicare al hotelierilor este decisiv. Nu poti sa promovezi litoralul fara ca si ei sa faca ceva in acest sens. Bulgarii au avut succes cu sistemul all inclusive, concept pe care l-au preluat de la turci. Apoi l-au copiat egiptenii, grecii sau bulgarii. La noi, hotelierii in ansamblu nu au venit cu nimic concret care sa atraga turistul pe litoral.
    In nicio tara cu turism real nu trebuie sa vina ministrul turismului sa taie panglica la deschiderea sezonului. Business-ul trebuie sa fie cel care da tonul. Faptul ca este obligatorie deschiderea sezonului pe litoral la 1 mai a devenit o problema, pentru ca nu vor fi suficienti clienti si nici angajati! Atata vreme cat guvernul nu sprijina cu nimic procesul, cine suporta salariile, cine il ajuta pe hotelier sa plateasca datoriile la buget? Legile sunt facute de oameni si ar trebui sa fie marcate de ratiune. La sfarsitul lui septembrie nu mai sunt in statiunile de pe litoral decat cainii vagabonzi.
 
    S-au produs schimbari in ultimul timp in privinta calitatii produselor si serviciilor in HoReCa?
    Putem vorbi de calitate la doua niveluri. In primul rand, este vorba despre preparatele culinare, zona in care s-au produs miscari interesante, chiar nesperate. In al doilea rand, vorbim de servicii. Dintre cei care au fost in sistem de cateva decenii si stiau meserie, o parte au cam plecat, uneori dati afara, altii si-au deschis propriile afaceri ori s-au reconvertit profesional. Cativa au plecat in strainatate, ceea ce se intampla cu multi dintre cei tineri. Cat nu putem mentine oamenii formati, care sunt prost platiti in multe locuri, isi iau o caracterizare si pleaca. Intr-un fel este bine ca pleaca, pentru ca uneori se intorc cu alta mentalitate, de a fi in serviciul clientului. In Occident, oamenii consuma, iar domeniul este unul dintre cele mai importante ca absorbtie in piata muncii, in special a celor tineri. Atata ca aici au o mare problema, pentru ca atat managerii afacerilor, cat si clientii finali ii considera servitori. Le este greu sa ii faca pe oameni sa inteleaga ca ei creeaza valoare adaugata, ca isi vand forta de munca. Clientul roman are o mare parte din vina prin atitudinea lui. Si in Romania, ca angajat, poti face cariera, sau poti sa-ti finantezi studiile la facultate, dar nu platit cu salariul minim pe economie. Bacsisul, care exista in restauratie si suplineste anumite deficiente de salarizare, este aproape inexistent in hotelarie.
 
    Dincolo de problemele de infrastructura, poate iesi turismul romanesc mai putin sifonat din actuala criza?
    Este interesant, dar chiar si rezolvarea problemelor crizei poate insemna turism, prin sosirea expertilor, a reprezentantilor Comisiei Europene, ceea ce inseamna grad mai mare de ocupare in hoteluri, consum in restaurante, taximetrie, efectul propagator catre celelalte ramuri si subramuri economice. Apoi, tot asteptam sa vina bani europeni, ceea ce inseamna iarasi specialisti, tehnicieni. Lucrurile acestea nu se vad. Pana acum, in 9 luni de criza, guvernul nu prea s-a miscat. Ramanem in continuare contributori la Uniunea Europeana si prea putin beneficiari. Sunt enorm de multe zone in care se poate investi, mai ales ca acesti bani ne sunt alocati. Banii se dau pe proiecte, pentru entitati guvernamentale, ori pe regiuni. Dar ei trebuie accesati! Nu e mai putin adevarat ca si la Comisia Europeana s-au produs cateva schimbari. S-a schimbat metodologia in 2007, pe care au definitivat-o abia in septembrie. Apoi, pana s-au adoptat schimbarile in legislatia romaneasca, pana s-a miscat acest sistem, a mai trecut ceva timp. Si acum, in vara aceasta s-au modificat niste reguli, astfel incat proiectele care erau eligibile pe vechile prevederi au fost returnate pentru a fi reconfigurate pe noile cerinte.
    In concluzie, atata vreme cat guvernul si agentiile guvernamentele nu au actionat, iar reprezentantii europeni nu au aparut, e greu de presupus ca turismul de business va ajunge la nivelul anterior. Companiile si-au redus activitatea, iar noi nu avem o baza materiala care sa atraga, cu centre internationale de conferinte, cum exista in anumite tari si au devenit zone de atractie pentru ceea ce se cheama „Meeting, Incentive, Convention and Exhibition” (MICE). Iata, un nou domeniu care ar putea atrage turistii straini. Totul e sa nu mai incercam sa inventam roti patrate, atata vreme cat exista retete care functioneaza in afara.
 
    Ce pot face romanii pentru a accesa mai simplu fonduri europene?
    E o chestie de bun simt sa apelezi la cineva care se pricepe sa faca un proiect de accesare a fondurilor, la cineva care se pricepe sa proiecteze in parametri functionali o unitate hoteliera sau o pensiune, sa faca un coaching complet. Acel consultant trebuie sa fie consilierul pe toata perioada derularii proiectului. Fara aceasta entitate numita „consultant” vorbim degeaba, pentru ca majoritatea dintre noi nu stim sa facem proiecte. Sunt drafturi bine stabilite la nivelul Comisiei Europene si care nu pot fi evitate prin metode gen „las’ ca-i pacalim noi”. E mai strict ca la examenul pentru permisul de conducere: nu iei examenul decat daca ai bifat toate casutele din chestionar.
 
    Care este in acest context economic rolul organizatiilor profesionale si patronale, precum cea pe care o reprezentati?
    Ca organizatie, momentan, noi putem sa dam sfaturi, sa ne “batem” pentru interesele membrilor, dar rezultatele pozitive ale acestor batalii sunt fructificate si de “nealiniati”, sau de cei din alte organizatii similare. In mare parte si pentru ca sunt foarte multe entitati. In tari cu turism consacrat exista o singura asociatie care reprezinta sectorul de hoteluri si restaurante, eventual cate una pentru fiecare dintre acestea doua. Mai multe asociatii din diverse domenii sunt reunite sub o cupola, condusa prin rotatie, de catre presedintele fiecarei entitati componente. Nu sunt simple organizatii care sa aiba membri persoane juridice, ca la noi. Plus ca la noi nu exista aceasta mentalitate de a accepta un presedinte, ceea ce se cheama „outstanding person”, o persoana care isi dedica banii companiei si timpul spre binele tuturor. Bineinteles ca a fi in fruntea unei asemenea organizatii, pentru un mandat, inseamna avantaje, ca fiecare isi poate promova compania lui sau brandul lui, face parte din regula jocului. In Anglia, de pilda, a fi presedinte al British Hospitality Association chiar inseamna ceva, mai ales cand esti presedinte al lantului Intercontinental Hotel Group. Altfel se discuta cu primul-ministru, iar guvernul apreciaza altfel valoarea adaugata economiei britanice. La noi este greu, in primul rand, sa-i strangi la un loc pe proprietarii si patronii/angajatorii din turism, iar cand in sfarsit reusesti si incerci un punct de vedere comun de sustinut in fata primului-ministru, lucrurile se complica in mod inexplicabil si ineficient. Am incercat chiar sa facem o categorie de membri afiliati, dintre furnizorii specializati, care sa contribuie cu anumite cotizatii si sa-si promoveze produsele (materiale, echipamente, instalatii etc.) in interiorul unui club, dar hotelierii nu sunt deschisi la o colaborare.
Intr-un cuvant, sunt orgolii, interese, chiar politice, iar noi ramanem inca la stadiul de „cnezate si voievodate” si mai avem mult pana sa facem “Romania Mare” in sensul unei mentalitati evoluate. Asociatiile internationale ne asteapta inca sa ne coagulam. Totusi, se simte tot mai acut necesitatea de a avea o singura organizatie puternica, la nivel national, asa cum exista in orice tara civilizata, care sa reprezinte interesele operatorilor acestui sector specific. Importanti sunt operatorii hotelieri, piata, si importanti suntem numai impreuna.
 
    In aceasta perioada de criza se pare ca patronii n-au fost prea buni manageri. Sunteti de acord cu aceasta ipoteza?
    Conform sloganului de dinainte de „The land of choice”, Romania e mereu surprinzatoare. Oriunde in lumea buna, proprietarul unei afaceri imobiliare hoteliere (pentru ca in fond este o afacere imobiliara) poate sa fie oricine, inclusiv un fond de investitii, chiar un fond de pensii sau un cult religios, dar se da spre operare unei persoane sau companii. Persoana sau compania are si calificarea si expertiza pentru a asigura operarea in parametri optimi. Si la noi exista rezultate notabile la hotelurile operate prin contracte de management. Peste tot in lume aceste contracte au clauze ca proprietarul, fie ca este persoana sau o companie, se pune de acord cu general managerul care este desemnat pentru operare pe anumite coordonate trecute in mod expres in acel contract. Cand proprietarul sau reprezentantul acestuia are intentia de a impune anumite actiuni, este trimis fara probleme la recitirea contractului. Desigur, cand este vorba de bugete, de investitii, clasificare, de logistica de cash-flow si de alte actiuni prevazute expres in contract, se poate discuta. Dar cand vorbim de operare curenta, nu e admisibil. “Lautaria” conduce Romania, adica la noi se opereaza dupa ureche. Exista o implicare impardonabila din partea multor proprietari in operarea curenta. Sunt hoteluri din Bucuresti sau din tara care au avut in ultimii zece ani 12-15 manageri, 10-20 chefs ori maitre d’ hotel, deci nici nu poate fi vorba de o coerenta. Se pare ca mai degraba trebuie sa se schimbe... proprietarii?
 
    Putem incerca o concluzie?
    Foarte greu. Realitatea este ca Romania nu poate avea la acest moment o circulatie turistica sanatoasa cand dupa 20 de ani nu am depasit gradul de ocupare hoteliera al structurilor de cazare care au existat la 31 decembrie 1989. E o constatare, nu o acuza, faptul ca a existat o balbaiala continua in acest sector din 1990 incoace. Autoritatea statului a avut de suferit la nivelul parghiilor de control, in conditiile in care aceste active au fost si sunt bogatia statului. Au fost mult mai interesante alte „jocuri de glezna”. Fara doar si poate, o revenire necesita bani, ca in toata lumea, e nevoie de mai multa “minte” dar mai este si posibilitatea reala de a accesa fonduri europene.
    Aceste neimpliniri au fost posibile si din cauza faptului ca nici operatorii economici n-au inteles mesajul. Indiferent ca discutam despre proprietarii de hoteluri, de cei care au privatizat, de cei care au facut confuzii asupra termenilor de proprietar si patron, trebuia sa intelegem ca suntem in serviciul “Majestatii Sale Clientul” si nu clientul este robul nostru, ca el ne pune painea pe masa, pe cata vreme noi il invitam contra cost!
 
 
Federatia Industriei Hoteliere din Romania
Romanian Hotel Industry Federation
 
 
Autor: Lucian Nicolescu
        Print Recomanda unui prieten Trimite comentariul tau        
 

REVISTA HoRes, supliment informativ al catalogului HoRes
Revista HoRes nr. 32
Arhiva revista Nr. curent
NOU INTRATI IN HoRes
Hotel e-shop - magazin online de textile hoteliere
Lista nou intrati Detalii



 
Inscriere
BACK TO HOME | PREZENTARE CATALOG | PREZENTARE CD | OFERTANTI PRODUSE SI SERVICII | EDITORIAL | CONTACT
Licitatii on-line GRATUIT | Ghid licitatii On-line | Cerere de oferta | Linkuri rapide | Recomanda unui prieten | Referinte
Promotii | Noutati | Stiri | Locatii | Revista HoRes | Nou intrati in HoRes | Guest book | Presa


Hores Catalog pentru managerii din unitatile de cazare, alimentatie publica si agrement. Baza de date cu furnizori si produse - Editia 14