|
 Sfarsitul acestui an a fost marcat de cateva evenimente importante, unele evocate si de noi aici, la care participarea hotelierilor si actorilor din ospitalitate a fost consistenta. Atmosfera a fost una mai optimista, pe fondul unei usoare cresteri a turismului constatate in a doua parte a anului 2011, in ciuda informatiilor alarmiste sosite din economia generala. Multi au ajuns la concluzia ca nu mai au ce sa astepte pentru a oferi servicii de calitate, ca trebuie sa existe cineva care sa sparga acest cerc vicios: hotelierii sa investeasca in dotari si resurse umane, pentru ca turistii sa vina catre serviciile de calitate oferite, cheltuind niste bani care sa se regaseasca in starea generala a turismului. Este vorba de fapt de vechea idee ca sistemul functioneaza in primul rand in virtutea consumului. Faptul ca s-a mizat pe volum, mai ales in cazul pensiunilor care ajunsesera intr-o situatie nu prea fericita, a avut drept rezultat, sarind peste etape, si interesul pentru achizitii observat in acest sfarsit de an.
Lucrurile au stat inca si mai bine in alimentatia publica, unde, dincolo de frecventa oarecum obisnuita a deschiderilor de noi locatii (dar si a inchiderilor), investitorii au ajuns la concluzia ca, formand echipe stabile, cu experienta, care sa mentina calitatea la acelasi nivel si investind cu intelepciune in marketing, un restaurant, bistrou sau cafenea poate deveni o afacere profitabila. Totul, bineinteles, pe baza de munca si cu atentia marita la orice noua oportunitate din piata. Drept rezultat, am putut constata un apetit destul de mare pentru investitii in zona de alimentatie publica; nu ne permitem iluzia ca toate aceste investitii vor avea succes, deoarece numarul real al celor care se pricep cu adevarat (de la picol la manager de restaurant) este restrictiv. Scolile de profil se pare ca nu tin pasul cu nevoia de resurse umane calificate in mod real. Iata de ce este destul de mare probabilitatea ca restaurantelor care au clienti sa li se ofere si mai mult, iar cele ce n-au... sa fie nevoite sa gaseasca o solutie rapida. Aceasta este de fapt cheia problemei careia multi din afara industriei nu-i gaseau raspunsul: din doua restaurante cu amplasament similar, cu dotari la fel de bune si cu acelasi specific, unul facea trafic, iar celalalt nu.
Un subiect caruia am crezut de cuviinta sa-i alocam ceva spatiu in acest numar a fost cel legat de asociere, in special la nivel patronal. Contextul nu este intamplator: momentan, sunt demarate cateva proiecte cu aceasta tema, reflectand nevoia breslei de a se organiza, de a avea un singur glas, mai puternic, in dialogul cu autoritatile centrale si locale, pe teme de interes comun. Este vorba atat de asociatii patronale, cat si profesionale, care isi cauta un alt drum decat pana acum. Lucrurile nu sunt inca decantate, noi ne facem datoria de a vi le semnala si de a va invita sa participati activ (si nu doar afectiv) la constituirea sau revitalizarea unor organizatii de soarta carora va depinde in buna masura prosperitatea bransei. Asocierea poate reduce inclusiv deficientele din domeniul resurselor umane, pe care un sistem de invatamant deficitar se pare ca nu il mai poate gestiona si nu poate crea o grila de evaluare care sa se bazeze in primul rand pe informatie. Multi mizeaza excesiv pe experienta, ceea ce este bine, dar... nu toate experientele sunt benefice, unele pot da si proaste obiceiuri, asa cum se mai intampla.
Va urma o luna plina pentru dumneavoastra, luna cadourilor, a pachetelor (turistice) de Craciun si Anul Nou, a unor bilanturi speram fericite, pe masura muncii depuse. Iar anul acesta s-a muncit, s-a inovat, s-a stat de veghe si suntem siguri ca multi dintre dumneavoastra merita chiar mai mult decat au primit.
Lucian Nicolescu
|
