|
 Referintele pentru Carol Parc Hotel din Bucuresti sunt usor de gasit in presa cotidiana si de specialitate. Le aflam pe primele pagini ale ziarelor, cand vrem sa stim unde au stat timp de cateva zile vedete ca Beyonce sau Deep Purple, personalitati politice (Hamid Karzai – Presedintele Afganistanului, Ban Ki-Moon - Secretarul General ONU) ori sportive (Jacques Rogge, Presedintele Comitetului International Olimpic). In perioada care s-a scurs de la inaugurare (septembrie 2007), distinctiile si premiile au venit catre aceasta locatie din toate directiile: „Cel mai bun restaurant” - conform opiniei lui Peter Imre, realizatorul unei rubrici specializate in Ziarul Financiar, nominalizarea pentru „Cel mai bun proiect de dezvoltare hoteliera in 2007” de catre SEE Real Estate (unul dintre cele mai importante portaluri imobiliare din Europa Centrala, de Sud-Est si Rusia) sau includerea in „Hot List of the World’s Best Hotels” al prestigioasei reviste Condé Nast Traveler (un singur hotel din Europa de Est a mai fost mentionat, Ritz-Carlton din Moscova). Nici arhitectii romani nu l-au ocolit si l-au premiat, la Anuala din 2007, pentru excelenta renovare, datorata, desigur, si reputatului arhitect Calin Irimescu.
Ca o consecinta a celor mentionate mai sus, presa economica urmareste cu atentie acest obiectiv: vand sau nu vand proprietarii Sylvia si Adrian Petre singurul hotel de cinci stele tip „small luxury” din Romania si pe ce suma? Tot presa ne lamureste: nu vand, deoarece vor ca profilul locatiei sa fie pastrat, de aceea se cauta mai degraba afilierea la o retea de hoteluri de lux. Pare ca totul este un joc secund al lumii miliardarilor, iar termenul de „exclusivism”, atribuit deseori unui hotel din aceasta categorie, trebuie sa ne tina la distanta de orice informatie din interior. Nimic mai fals! In spatele luxului care nu este doar aparent se afla o cantitate importanta de munca si grija pentru detalii. Intr-adevar, Carol Parc Hotel a apelat la o agentie specializata - Lowe&Partners - pentru o strategie de comunicare (ceea ce ar trebui sa faca orice hotel de asemenea nivel), dar acest lucru nu impieteaza cu nimic circuitul informatiei. Din contra, se elimina „balastul”, speculatia fondata pe interpretarile libere ale unor declaratii, ceea ce in cazul unui hotel care gazduieste vedete poate deveni o problema.
Evolutia unei idei
In acest context, am dorit sa stam de vorba cu doamna Sylvia Schlie-Petre, proprietara (alaturi de sotul dumneaei, Adrian Petre) a hotelului din apropierea Parcului Carol, cea care s-a implicat cu pasiune in acest proiect, mai ales in etapa amenajarilor interioare, si continua sa se ocupe in prezent de administrare. „Adevarul e ca organizarea hotelului ma atrage mai putin, ma vad mai degraba ca PR manager”, a tinut sa precizeze inca de la inceput doamna Petre, intr-o limba romana surprinzator de naturala. Originara din nordul Germaniei, a urmat la New York cursurile celebrei scoli de arta Julliard School, unde a studiat harpa si pianul. Dupa un timp scurt de exercitare a profesiei, cu concerte in New York, la faimoasa Carnegy Hall, si un angajament in Germania, s-a decis ca familia trebuie sa fie unita si l-a urmat pe sotul ei in Romania. „Avem 4 copii si mi-a fost foarte greu sa prind radacini undeva. Mi s-a spus ca studiul muzicii m-a ajutat sa invat romaneste. De fapt, in cei 15 ani de stat aici, este normal sa inveti, nu te poti ancora intr-o societate daca nu ii vorbesti limba.” Se pare insa ca a prins radacini destul de trainice la Bucuresti. Casatorita cu americanul de origine romana Adrian Petre, gazda noastra a descins in Romania imediat dupa 1990, cand sotul a considerat ca este oportun sa vina in tara de origine si sa se aventureze in climatul economic al acelor ani. Reprezentant al firmei Bosch, investitor in primul magazin autohton de bricolaj, pionier in distributia de mobilier importat din Italia, domnul Petre a continuat la un moment dat cu afaceri imobiliare. Intamplarea a facut sa poata cumpara (nu fara inevitabilele dificultati legate de proprietate, chiar daca cei care au vandut erau mostenitorii de drept)
imobilul care va sta la baza acestui proiect hotelier. Inainte de venirea in tara, Adrian Petre lucrase in bransa, capatand o experienta utila in hoteluri de lux din Elvetia si mai ales din New York. Sylvia Petre ne-a dat detalii: „Ca angajat la Lowell Hotel din New York, un small luxury hotel cu 60 de camere si servicii de exceptie, sotul meu a fost in contact direct cu capriciile unor personalitati ca Bill Gates, Madonna, Burt Lancaster sau Herbert von Karajan. Asa am vrut sa fie si business-ul nostru: servicii personalizate, in care clientul sa fie primit cu florile si fructele preferate, cu apa Perrier sau un vin bun... Ideea exista deja, cand am cumparat cladirea aceasta. Initial, ne gandisem la un proiect similar pentru un imobil de pe strada Vasile Lascar din Bucuresti. Era frumoasa, dar aveam probleme cu strada: muzica tare, rufe expuse peste tot, o vulcanizare... Ni s-a mai oferit o sansa cu aceasta cladire si n-am ratat-o. In 2002 am cumparat-o, iar renovarea a inceput abia prin 2004.”
Preocuparea din domeniul hotelier a doamnei Petre este mult mai vizibila in spatiul public decat vocatia artistica si mecenatul inceput acum cativa ani. Caci, practic, nu se poate vorbi despre o despartire de muzica, ci poate de o reevaluare a prioritatilor. Sylvia Petre canta in continuare la harpa si este deosebit de activa in viata artistica a Capitalei prin ajutorul pe care il da tinerilor muzicieni. „Cand am venit in Romania, am vazut ca arta a fost parasita, toti artistii voiau sa plece, viata muzicala devenea tot mai saraca. In ultimii 2-3 ani s-a mai revigorat, dar e prea putin... Am organizat cu asociatia Unisono la Izvorani, unde locuim, pana la 6 concerte pe an, cu muzicieni tineri. Exista si un juriu format din 3-4 membri care evalueaza si acordau un premiu, pe cand celalalt premiu era acordat de public. Punctul culminant au fost concertele cu maestrul Horia Andreescu si Orchestra Europeana Unisono la Atheneul Roman, un success deosebit. Din nefericire, nu am primit suficient suport din partea institutiilor, iar amenajarea hotelului mi-a luat din ce in ce mai mult timp, astfel incat am incetat aceasta activitate in 2006”, a concluzionat doamna Petre.
Spiritul casei
Investitia de circa 6 milioane de euro intr-o lucrare de anvergura hotelului trebuia sa se justifice in primul rand prin amplasament. Faptul ca se afla in apropiere de Parcul Carol, Palatul Parlamentului sau Patriarhie este, bineinteles, un atu. Doamna Petre recunoaste:
„Amplasarea pe acest deal a fost un argument important pentru investitie. Cand stai pe terasa din spate, datorita vegetatiei de pe pantele din jur, ai impresia ca te afli intr-n loc izolat, undeva pe un tarm mediteraneean.” La acest nivel, nu se poate eluda, de asemenea, o sustinere importanta din partea arhitecturii. Conceputa ca locuita personala (mai bine zis palat) de catre arhitectul elvetian Suter, apropiat al regelui Carol I, casa a fost realizata in stil neo-brancovenesc. Acest tip de imobil, de peste un secol, nu este tocmai simplu de refacut – putini se aventureaza sa preia o asemenea sarcina si orice specialist in constructii poate confirma ca, din cauza viciilor ascunse, renovarea poate costa mult mai mult decat daca ar fi demolata si reconstruita din temelii. Ca sa nu mai punem la socoteala procentul de ocupare a terenului, care la o cladire de 3-4 niveluri nu este tocmai rentabil pentru un investitor imobiliar din Bucuresti. „Am considerat important spiritul acestei case. Se putea banui vechea splendoare incepand cu usa de la intrare, semineele sau vitraliile. Ulterior fusesera puse niste usi de metal, iar detaliile arhitectonice si tapetul erau acoperite sub tencuieli. Fusese sediul ICRAL Berceni, deci va dati seama... Din pacate, foarte putine elemente au mai putut fi folosite; a fost nevoie sa decopertam totul pana la caramida. Initial s-a considerat ca este o cladire solida, dar am constatat ulterior ca situatia este ceva mai delicata – a fost nevoie de subzidiri, incat unii pereti au ajuns la grosimea de 80 cm. Am putut recupera doar usa de la intrare, pe care am folosit-o insa la o alta cladire, pentru ca nu mai corespundea acesteia. Am avut totusi un mic avantaj: clasificarea pentru 5 stele a fost o adevarata lupta, deoarece nu se puteau respecta toate conditiile (de pilda garaj subteran), dar s-a facut o exceptie pentru ca era vorba despre o cladire veche, ceea ce a fost un noroc pentru noi.”
Clasic si modern
Ambianta din hotel este speciala datorita acribiei cu care este tratat fiecare detaliu al amenajarii. Daca, in afara de ziduri, n-a putut fi salvat mare lucru din palatul lui Suter, noul aspect nu este mai prejos si chiar face cinste acestui loc. Nu a fost simplu, data fiind istoria casei, incarcatura simbolica tratata corect de niste oameni responsabili. Acest deal, acoperit inca de vii la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand era preferat de amatorii de iarba verde din Capitala, a devenit pe la 1900 parte a procesului de modernizare a Bucurestiului.
Arhitectul lui Carol I, indragostit de privelistea de pe Dealul Filaretului, s-a dovedit si un antreprenor abil, construind mai multe imobile in zona. Parca in amintirea acelei epoci care a culminat cu Expozitia Generala Romana de la 1906, renovarea Palatului Suter a inclus cele mai bune si scumpe materiale, inevitabil cu adaosuri specifice tehnologiei secolului nostru. Piano-barul, holurile si dormitoarele sunt tapetate cu matase incadrata in lemn, lampile sunt din Verona si Venetia (Murano),
baile poarta semnatura Laura Biagiotti si au armaturi din bronz, iar in spatele unei oglinzi poti avea surpriza sa descoperi un televizor cu plasma. Semineele din hotel nu sunt doar decorative, ele pot functiona oricand, cu lemne. Iata alte cateva dotari de exceptie: un bar privat in care poate intra o persoana cu circa 6 musafiri, acces la internet prin fibra optica, de mare viteza (100 Mbps), linii telefonice private, monitoare LCD amplasate in toate camerele (inclusiv in bai) si dotate cu tastatura pentru navigare pe internet. Ca sa nu vorbim de piesa de rezistenta a hotelului, cel mai mare candelabru realizat vreodata la Murano. Inspirat de Coloana lui Brancusi, acesta uneste stilistic etajele intre ele. Arta plastica expusa este realizata de pictori de biserici din Moldova, iar cartile de pe rafturile din camere, in limbi de circulatie internationala, nu sunt doar cotoare, ci au fost selectionate atent chiar de catre doamna Sylvia Petre.
„Eu am decis culorile, mobila, texturile. A trebuit sa ma implic, caci doar sunt artista. Intr-o perioada am adus in Romania mobila italiana dupa catalog. Aceasta experienta de mai bine de un an mi-a folosit. Era clar ca trebuia sa facem ceva clasic, dat fiind tipul cladirii, si am calatorit mult pentru a ma inspira, vizitand hoteluri de acest gen din Europa si America. N-am avut incredere in designerii romani. Desenele erau frumoase, dar nu se gaseau materiale sau mana de lucru. Am luat legatura cu o firma din Italia si le-am dat ca tema amenajarea urmatoarelor locuri: cel mai dificil spatiu, cel mai important si cel care sa confere unicitate, asteptand propuneri. Italienii aveau multe relatii, am stat mult cu ei si cu arhitectul pentru a ne sfatui, dar am luat singura decizii. Si, bineinteles, am facut si greseli. Dupa 3 ani de renovare, cladirea isi dezvaluie intreaga splendoare din trecut, cu accente de stil italian si englezesc.”
Surse si resurse
Cei 6 bucatari ai restaurantului Poem (care sunt romani, dar au lucrat fiecare, la un moment dat, in strainatate) pot oferi o bucatarie internationala, cu preparate din Europa, de influenta franceza in special. La fel de bine, insa, poate fi comandat si un meniu din Extremul Orient, japonez, tailandez etc.- sustin angajatii restaurantului. Totul este facut in casa, inclusiv sosurile si deserturile, din ingrediente proaspete, iar roomservice-ul comandat la Poem este „à la carte”, 24 de ore din 24. Prezenta discreta a angajatilor, linistea cu totul nefireasca a zonei intr-un oras ca Bucurestiul, amenajarile interioare – toate te fac sa te simti la limita unui „dolce far niente”, neobisnuit intr-un hotel.
„Alaturi de arhitectura si design, principala noastra preocupare a fost calitatea serviciilor”, a continuat Sylvia Petre expunerea, cand a fost adusa in discutie situatia resurselor umane. „Personalul trebuie sa ajute clientul sa se simta bine. Aici trebuie sa fii tratat ca un rege, iar, ca importanta pentru angajati, pe primul loc este atitudinea. Le spun tot timpul acestora sa-si imagineze ca, dupa un an de munca, isi petrec concediul visat. Nimeni nu vrea sa-si care singur bagajele, toti dorim sa ni se zambeasca, sa fim primiti cu caldura. Trebuie sa fii totdeauna pregatit sa intampini un client, chiar daca esti managerul hotelului”, a specificat doamna Petre.
Spiritul romanesc si cel german se completeaza, dar nu fara a se scurt-circuita, lucru previzibil si pentru aceasta locatie. „Am tot schimbat personalul, iar pentru a ajunge sa formez o echipa a durat un an de zile. Sunt 50 de angajati, cel mai mare numar din Romania, raportand la numarul de camere, si toate departamentele trebuie sa fie in formatie completa 24 de ore din 24, inclusiv bucataria. Am investit si in training: personalul din zona de middle management a fost trimis pentru o perioada in strainatate, urmand sa-i pregateasca in hotel pe ceilalti angajati.” Problema resurselor umane a fost rezolvata, dar pana la un punct. In momentul redactarii acestui articol, gasirea unui manager general era inca de actualitate. „Am tot sperat sa gasim un director, dar n-am gasit pe nimeni de incredere. Au fost cateva tentative nereusite, cu manageri de la hoteluri mari, care insa nu au facut fata. E dificil si din cauza faptului ca suntem pionieri pe acest domeniu. Poate ca e mai usor sa conduci un lant hotelier decat acest loc mic, individualizat. Cred ca viziunea a fost diferita: aici directorul trebuie sa cunoasca in detaliu fiecare departament, sa aiba aceasta aplecare catre a servi cu dedicatie un client. 19 camere, cate avem noi – printre care un Junior Suite si 3 apartamente, inseamna foarte putin ca volum. Resursele sunt limitate, nu se poate face promovare in stil mare, decit prin agentii de turism care vizeaza hoteluri din categoria „luxury collection”. Promovarea se mai face prin recomandari intre clienti, cu ajutorul serviciilor care sa impresioneze. Si, desigur, prin determinarea lor sa se intoarca.”
Casa departe de casa
„Ca avantaj competitiv mentionez, totusi, in primul rand discretia: sa stai la hotel fara sa fii vazut. VIP-urile mai ales, dupa o zi plina, chiar au nevoie de acest lucru si vor sa se relaxeze”, a continuat doamna Petre. „Este conceptul «Casa departe de casa», un slogan care nu va iesi niciodata din uz. Iar asta se poate face mai ales aici, intr-un hotel mic. Romanii confunda deseori luxul cu dimensiunile, cu grandoarea. Clientii, majoritatea straini, ajung la un moment dat sa cunoasca angajatii hotelului (si reciproc, desigur, mai ales ca se fac fise de client – n.r). Din fericire, in ultimele 6 luni ne-au descoperit si romanii, in special datorita comunicarii cu presa. S-au mai organizat aici sedinte foto cu VIP-uri din Romania, lumea ne cunoaste deja. Rezervarile sunt facute deseori de secretare care suna, se informeaza, discuta detaliile, sunt pregatite masa, florile etc. Recenziile facute pe site-urile specializate sunt, de asemenea, foarte importante, iar includerea in topul celor de la Condé Nast Traveler ne-a ajutat foarte mult. Alte avantaje? Serviciile de exceptie, in conditiile in care piata de lux se dezvolta si la noi: roomservice a la carte 24h/24, barul de ape minerale, cu o colectie Evian si Bling cu cristale Swarovski, maid service de doua ori pe zi (se aranjeaza camera atat dimineata, cat si pentru noapte). Pentru noapte se scot cuvertura si pernele de zi, se intind covorase mici langa pat, se scot florile, se aprind lumini de intensitate mica, se schimba prosoapele daca este necesar. Dar oferim si alte servicii: acompaniem clientii la cumparaturi sau alegem un nightclub la fata locului (nu prin ghid sau telefon). De fapt, dorim sa ajutam oaspetii in orice problema. Oferim cosmeticele Bulgari, Bogner, Chopard sau Lanvin si se stie ca acesti producatori nu acorda drept de utilizare oricarui hotel. Ca planuri de viitor, avem acelasi lucru de facut: imbunatatirea serviciilor, promovarea in strainatate, poate alaturarea unei retele de hoteluri de super-lux. Lanturile de acest gen sunt la mare cautare. Se fac studii de piata si exista perspective tot mai bune si pentru Romania.”
Probleme de 5 stele
Toate bune si frumoase, dar ce ne facem cand iesim din mica piateta care se deschide in fata cladirii? Strada desfundata, in permanent santier, a devenit prilej de ingrijorare pentru proprietarii hotelului, fara sperante ca Primaria s-ar sinchisi in vreun fel de parerea VIP-urilor care vin aici. Clientii trebuie sa faca un autentic slalom printre gropi si mormane de pamant. „De ce nu au lucrat in acesti trei ani de constructii, cand am atentionat autoritatile despre proiect si despre efectele asupra afacerii noastre?”, se intreaba dezamagita proprietara hotelului. Tot la capitolul dezamagiri ar fi de mentionat, conform gazdei noastre, lipsa de profesionalism a unora dintre furnizori. „Nu suntem multumiti de calitatea utilajelor de bucatarie si de modalitatea de instalare. Am avut probleme, de asemenea, cu softul de gestiune, pe care am fost nevoiti sa il schimbam, furnizorul nefiind in stare sa instaleze interfata intre diferite departamente. Ceea ce ne doream era un program pentru un hotel de cinci stele, cu toate serviciile aferente, iar ceea ce am primit a fost un program OK pentru un hotel care foloseste acest soft doar pentru rezervari.”
Barul cu ape minerale
Perrier - Vergèze (Franta)
Vittel - Gérémoy (Franta)
Evian - Évian-les-Bains (Alpii Francezi)
Duchy – Aberdeenshire (Scotia)
Elsenham - Elsenham (Anglia)
Fine - Muntele Fuji (Japonia)
Bling - Tennessee (SUA). |
