|
Constanta este un oras atipic pentru Romania, un oras al extremelor mai mult decat altele. Numeroase sedii de banci au aparut in fiecare intersectie, dar pe autobuze si pe biletele de transport in comun o inscriptie iti aminteste ca te afli intr-un loc cu multe persoane asistate: „Din initiativa... elevii din familiile nevoiase beneficiaza de 50% reducere la abonamentele...”. Aici, doua parcuri centrale sunt supuse defrisarii, dar hoteluri si localuri de lux se ridica precum intr-un mediu in care oamenii nu mai au grija zilei de maine. In satul de vacanta, la intrarea in Mamaia, pare ca se investeste, dar totul, de la muzica cu acorduri smede pana la turismul improvizat, te poarta intr-o atmosfera de bazar etern si neprietenos. Cat despre viata culturala a orasului, pare prea vlaguita ca sa aiba ecou in Bucuresti. Intr-un astfel de perimetru putin fertil pentru imensul potential turistic si uman de care municipiul dispune, sunt si „parcele” care iti atrag atentia.
Ne oprim la clubul Phoenix, local recunoscut pentru concertele de rock, blues si jazz care au loc aici de aproape 11 ani. Patronii sai, Gigi Margarit si Horia Patrahau, vorbesc despre inceputuri: „Intr-un oras al crasmelor de cartier si al casutelor de vara – cu lautari, mici, spuma de bere – prezenta unui club rock cu muzica live parea o nebunie in care cineva trebuia sa-si riste timpul, banii si nervii.” In 1997, cei doi detineau in Constanta cateva studiouri de imprimari audio; intrau astfel in contact cu oameni interesati de rockul mai nou sau mai vechi. In plus, Horia Patrahau, cu experienta mai multor ani de realizator radio, interactionase cu amatorii acestui gen de muzica. Viitorii manageri ai clubului Phoenix si-au spus ca vor gasi in peisajul Constantei un public interesat de rock si au pornit in cautarea unui spatiu care sa gazduiasca permanent astfel de concerte. A fost ales un loc intr-un complex comercial de langa Piata Tomis Nord, interior care la acea vreme avea perspectiva sa devina o galerie labirintica de buticuri.
Peretii salii au primit o nuanta de negru, o fresca cu portretul chitaristului Frank Zappa a fost pictata la intrare, peretele din dreapta scenei a fost pregatit pentru ca muzicienii invitati sa-si marcheze trecerea printr-un autograf, si, tot cu misiune de memorie, o latura din stanga scenei a fost pastrata pentru fotografii din concertele care aveau sa urmeze. Neoanele barului, in care predomina albastrul, un terariu si doua simboluri luminoase de chitara intregesc decorul localului.
Asa stand lucrurile, pe 9 august 1997, primul local de rock, blues si jazz din Constanta pornea la drum cu un spectacol a carei formula de scena se va respecta, in mare, si la urmatoarele aniversari: Mircea Baniciu, Florian Pittis, Ovidiu Lipan Tandarica, Vlady Cnejevici si jazzman-ii constanteni Harry Tavitian si Corneliu Stroe.
Patronii isi amintesc ca lucrurile au demarat greu: „Primele noua, zece concerte au fost esecuri din punct de vedere financiar, spune Gigi Margarit. Incet-incet insa, clubul si-a selectat clientela prin muzica promovata, iar spectacolele au inceput sa umple sala.” S-a facut publicitate prin posturile locale de radio, dar s-a mizat in primul rand pe popularizarea oferita de clienti.
Dupa mai bine de un deceniu, patronii spun ca se confrunta cu o singura problema serioasa: „O chestiune de care ne-am lovit a fost , dar in prezent am rezolvat-o, arata Gigi Margarit.”
Cum muzica este elementul pe care s-a construit conceptul localului, managerii au o preocupare speciala in acest sens: „Playlist-ul il fac o data pe saptamana, pentru perioadele in care nu sunt concerte, zice Gigi Margarit. Aleg un rock soft de genul Bon Jovi sau Tom Petty. Cat despre trupele care vin, sunt cateva retete de succes precum Iris sau Cargo, dar urmarim ce se intampla pe piata muzicala si contactam si alte formatii despre care apreciem ca ar fi interesati constantenii.”
Astfel, au fost organizate pana acum peste 400 de spectacole in care au evoluat, printre altii, A.G.Weinberger, Anca Parghel, Nicu Alifantis, Berti Barbera, Nightlosers, Phoenix, Pasarea Colibri, Sarmalele Reci sau Timpuri Noi. De-a lungul anilor, pe langa concerte, publicul a fost atras si cu lansari de carte, de disc, cu seri de karaoke sau cu piese de teatru, ultimele aducandu-i pe scena pe Adrian Pintea, Adriana Trandafir sau pe Florin Piersic jr.
Mersul lucrurilor i-a incurajat pe patroni sa extinda spatiul afacerii. In 2001, clubul ocupa si etajul de deasupra, cu spatiu decupat in dreptul scenei. Se mareste astfel capacitatea localului de la 150 de locuri, cat avea initial, la 280. Un an mai tarziu, se deschide si terasa de la etaj, care mai inseamna inca 100 de locuri, iar in 2003 patronii lanseaza si rock-caffe-ul Phoenix 2.
„Ceea ce am vrut noi sa facem, mai spune Gigi Margarit, este un loc desprins din stilul de viata occidental, in care sa se cultive un anumit gen de muzica si de cultura si care sa prinda energia tinerei generatii din Constanta. Pe toate acestea le-am gandit intr-un ambient dezinhibant si neprotocolar, in care sala sa simta o complicitate amicala cu artistii de pe scena.”
|
