PROMOTII
Get Ready for SUMMER
Lista promotii Detalii
NOUTATI
Proiect clasic hotel 5 stele, Bucuresti
Lista noutati Detalii
STIRI
Produs contrafacut ASEVI PARDOSELI PORTOCALA 1L
Lista stiri Detalii
LOCATII
Hotel Wels
Lista locatii Detalii
Licitatii on-line GRATUIT Cerere de oferta Recomanda unui prieten
Ghid licitatii on-line Linkuri rapide
Referinte Presa
Cautare avansata dupa :
sau Toate firmele

       Management alimentatie publica

Meniul, piatra de temelie a restaurantelor

 
Am afirmat mereu ca meniul este cartea de capatai si sufletul unui restaurant. El inmagazineaza ideea, viziunea, conceptul proprietarilor sau operatorilor dar si priceperea si aptitudinile echipei si nu in ultimul rand daruirea si pasiunea, puse toate in una sau cateva pagini.
Abordarea serioasa si profesionista a acestui aparent accesoriu poate face diferenta intre succes si faliment.

Crearea unui meniu nou are o abordare diferita fata de optimizarea unuia deja existent. Pentru o mai buna intelegere vom trata fiecare situatie in parte prin analiza pasilor intermediari ce duc la finalizarea unui meniu de succes.
 
Elaborarea primului meniu
La deschiderea unui nou restaurant meniul reprezinta proba de foc a fiecarui operator / antreprenor si adeseori procesul cel mai complicat sau necunoscut care aduce nesiguranta. Daca sunteti acum in aceasta situatie nu va ingrijorati si incercati sa urmati pasii de mai jos. Aproximativ 90 % din restaurante nu urmaresc aceste etape iar efectele negative se vad pe termen mediu si lung.
Practica empirica este ca bucatarul «Chef» sa propuna pentru un meniu favoritele sale dupa care ataseaza niste preturi similare cu anumite restaurante care plac si cu care el tinde sa se compare, se printeaza meniul si gata, asta-i tot. Simplu nu? Cateodata se apeleaza la o agentie de creatie pentru o eventuala paginatie si pentru print. Acest ultim pas ar fi benefic daca gasesti o agentie care, separat de partea de creatie, sa aiba si o minima experienta in elaborarea profesionala a unui meniu de restaurant. 
Recomand in locul acestor tipuri de incercari empirice angajarea unui consultant din industrie pentru elaborarea si executia meniului. Daca totusi vreti sa le faceti singuri pe toate trebuie sa aveti in vedere macar cateva principii.

Planul de marketing
O abordare corecta in producerea si distributia oricarui produs este, in primul rand, planul de marketing. Optim este sa apelam la o companie de marketing care poate construi un plan de marketing specific produsului si industriei in care activam. Pare un pic pretentios dar este esential. Pentru cei dornici sa faca totul ca la carte si ca atare sa diminueze la maximum riscul, recomand sa realizeze chiar un studiu de fezabilitate care cuprinde implicit si planul de marketing. Poate parea un cost suplimentar dar acesta reprezinta de fapt una din cele mai bune investitii pe care le puteti face si care, in timp, se amortizeaza inzecit.
Prin urmare, abordarea corecta pentru un meniu este sa se faca in primul rand un studiu de piata si sa se vada astfel ce ar trebui sa vindem, cui, care ar fi un pret mediu recomandat per persoana, cum ne pozitionam fata de competitori si in general sa validam conceptul sau, in lipsa lui, ideile cu care pornim la drum. Cu cat studiul este mai elaborat, cu atat mai mult diminuam riscul intrucat «las’ ca merge» (sau daca a mers la altii, merge si la noi) de multe ori nu se aplica aici!

Definirea produselor si a serviciilor
Pentru a putea defini produsele si serviciile care sa coincida cu viziunea, conceptul sau cu ideile fiecaruia dar sa se alinieze si cu concluziile studiului de piata trebuie sa mai evaluam cateva elemente esentiale precum calitatea profesionala si costul fortei de munca, resursele consistente de materii prime si ingrediente, locatia si spatiul fizic pe care le detinem, mijloacele fixe, utilajele si obiectele de inventar, costurile fixe lunare.
Este evident ca nu putem produce sau presta daca nu stim cum, nu avem cu ce sau unde.
Asa cum am mentionat, elaborarea meniului este un proces amplu care pleaca din partea de bucatarie, iar aici Executive Chef-ul este creatorul, dar el nu trebuie sa omita echipa intrucat este evident ca un bucatar sef nu poate tine de unul singur un restaurant. In bucatarie se lucreaza in echipa, pe ture si fiecare bucatar trebuie sa fie in stare sa asigure aceeasi calitate zilnic, pe intreaga durata a meniului. Aceasta parte de constanta si consistenta a meniului este esentiala pentru succesul unui restaurant.
Normal este ca Chef-ul si echipa lui sa propuna produse ale caror criterii de evaluare nu sunt numai gustul si aspectul, ci si modul cum se aliniaza la conceptul restaurantului. 
Puneti-va si urmatoarele intrebari:
-Poate fi realizat meniul propus in totalitate, permanent, consistent cu resursele pe care le avem la indemana la un pret de cost convenabil?
-Contractele cu furnizorii pot sa asigure consistenta in calitate si consecventa in livrare indiferent de sezoane?
-Avem capacitate de stocare adecvata intre livrari pentru toate tipuri de produse (inclusiv bauturi) segregat (depozit uscat, refrigerare separata pentru legume, oua, peste, carne sau congelare peste / carne etc.) conform normelor?
-Personalul are aptitudinile si specializarile necesare dar si determinarea de a produce consistent, repetativ, la calitatea propusa, tot meniul?
Daca raspunsurile sunt pozitive atunci trecem mai departe si structuram propunerile in grupe si categorii. De exemplu putem avea antreuri (salate, fructe de mare, terine etc.), fel principal (cu categorii de peste, carne sau preparate vegetariene), desert (din ciocolata, inghetata sau fructe) si bauturi (spirtoase cu subcategorii, vinuri, nealcoolice etc.). Este recomandat ca fiecare grupa sa aiba intre 5 si 12 produse pentru a se evita astfel meniurile tip «carte de bucate». De asemenea trebuie sa urmarim un echilibru intre ponderea si consistenta lor, numarul de calorii, varietate, cerere.
Este evident, de exemplu, ca si in cazul unui restaurant cu specific pescaresc trebuie sa avem in meniu si produse din carne dar si cateva produse speciale pentru copii.
Recomand ca intreaga echipa a restaurantului sa participe la degustarea produselor pentru a cunoaste preparatele in detaliu si a intelege modul de preparare si deservire.

Dupa ce produsele s-au determinat si productia s-a stabilizat se fac poze cu produsele finite si se scriu retele cu cantitatile per portie iar acestea vor fi de acum considerate standardul de executie pentru meniu.
Astfel se poate trece la construirea meniului de bauturi. Recomand sa folositi un somelier pentru aceasta faza de initializare a meniului de vinuri si spirtoase pentru o mai bune varietate, potrivire cu mancarea si realizarea unui stoc optim care pe de-o parte sa nu va blocheze resurse iar pe de alta parte sa fie suficient de amplu pentru conceptul restaurantului.
Urmeaza sa definitivam standardele si procedurile de servire pentru fiecare produs: timp de servire, temperatura, vesela si pahare specifice, tacamuri etc.
Nu trebuie sa uitam ca suntem in industria ospitalitatii iar clientii ne calca pragul pentru a avea o experienta pozitiva, nu pentru a fi strict hraniti. Meniul are un rol definitoriu in a crea aceasta experienta, alaturi de ambianta si de servicii. In acest sens echipa de deservire trebuie sa corespunda pozitionarii restaurantului iar training-ul acesteia este la fel de important ca in cazul celei din bucatarie. Investiti in oameni si antrenamentul lor continuu pentru a putea darui o experienta clientilor si ei va vor rasplati prin loialitate!

Preturile
In etapa de mai sus am finalizat produsele si retetele din punct de vedere cantitativ. Pentru a putea stabili preturile de vanzare trebuie sa cotam mai intai retetele si sa definim pretul de cost per produs (sunt practici de cotare per 10 persoane dar acest sistem afecteaza datele statistice pe termen mediu si lung). Este esential ca acestea sa se calculeze corect si sa includa si pierderile din aprovizionare, curatare, stocare (dezghetare), procese tehnologice etc. Astazi exista softuri de marcaj si gestiune care simplifica mult aceasta munca si creste productivitatea si implicit profitul. Impactul lor, vom vedea in numarul viitor, este definitoriu pentru permanenta optimizare a meniului si cresterea profitabilitatii (menu engineering).
Se folosesc mai multe metode de stabilire a preturilor de vanzare. O sa prezentam doar cateva acum. Din pacate, cea mai utilizata metoda si care nu este deloc benefica, este cea procentuala. In industrie este impamantenit faptul ca un produs alimentar trebuie sa aiba un pret de cost intre 25-35 % din pretul de vanzare iar bauturile intre 15-25 %.
De fapt este o confuzie; intr-adevar un benchmark international (benchmark-ul este un punct de referinta in observatii, un standard in functie de care se masoara, utilizat pentru a ne compara produsele cu cele ale competitiei, in functie de standarde specifice, cu scopul de a ne compara si a imbunatati astfel propriile produse) este in medie 30 % (respectiv 20 % la bauturi) dar al pretului total de cost din total vanzari, si nu neaparat pe fiecare produs! Adica este o medie ponderata. Normal ca daca facem fiecare pret per produs cu 30 % cost atunci si totalul costului din vanzari va fi asa. Dar aceasta abordare simplificata produce prejudicii atat in populariate, cat si in profitabilatea produselor. Astazi, 80 % din restaurante pur si simplu inmultesc preturile de cost cu 3 si eventual mai trag cu ochii la vecini si se aliniaza cu ei. Astfel greseala se amplifica de la unii la altii si ajungi sa gasesti in piata preturi fara logica, prea mari sau prea mici.
Dau un exemplu extrem ca sa se inteleaga de ce nu functioneaza: luam o sampanie normala care costa 150 de lei, inmultim cu 3 si ajungem la 450 lei pret de vanzare (profitabil poate, dar nepopular, cu sanse mici de vanzare); luam apoi o supa care ne costa 10 lei, inmultim cu 3 si obtinem 30 de lei (popular dar neprofitabil), asa incat ne raman 20 de lei de la o supa si 300 de lei de la o sampanie (probabil chiar mai mult decat nota medie pe client a restaurantului). Este corect? Evident ca nu. Iesim din piata cu pretul in cazul sampaniei, iar marja in cazul supei este insuficienta. Nu uitati asadar sa va lasati ghidati tot timpul si de bunul simt!
Revin la cum incepem sa construim preturile. Am vazut partea de marketing, care ne arata informatii despre produse similare in piata de la restaurante care se pozitioneaza la fel, adica cu locatii comparabile, cu tinte similare de clienti deserviti, cu calitatea produselor si serviciilor apropiate, pentru a avea un benchmark orientativ si in niciun caz definitoriu. O concluzie a studiului trebuie sa fie neaparat si pretul mediu per client recomandat (chiar defalcat pe specific: mic dejun, dejun si cina, catering, banquetinq etc.).
Metoda pe care o recomand se bazeaza pe marja de contributie a fiecarui produs (marja de contributie o definim ca fiind diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cost). Sunt piete in care se obisnuieste ca in pretul de cost al produsului sa se regaseasca si costul cu forta de munca directa sau, in alte cazuri, intregul cost al fortei de munca mai putin partea administrativa. Oricare dintre aceste metode este buna dar pentru simplificare recomand sa se considere pretul de cost asa cum l-am definit mai sus, adica strict al materiilor prime.
Metoda cu marja de contribuitie este o metoda incrementala de calcul unde ajungem din aproape in aproape la un pret recomandat de vanzare.
Aceasta metoda este mai dificila si mai intuitiva in cazul unui meniu nou dar ea devine foarte precisa in timp. Esenta este ca dorim printr-o medie ponderata a tuturor produselor din meniu sa obtinem un pret de cost final intre 25-35 %, in functie de tipul de restaurant. Cu cat restaurantul este clasificat mai jos, cu atat preturile sunt mai mici si procentul mai mic versus restaurantele gastronomice care pot ajunge si la 60 % pret de cost din total vanzari. Asta nu inseamana ca fac mai putin bani ci, dimpotriva, la toate produsele de lux marja este mare in valoare absoluta chiar daca procentul de cost este si el mare.
Cum ajungem la aceasta medie ponderata?
Si aici avem mai multe metode. Se pot folosi «price point-uri» pentru antreu, fel principal, desert, daca ne referim la grupele mari. Adica in baza rezultatelor studiului de piata sau ale celui de marketing am definit un pret mediu per persoana acceptat care reflecta practic pozitionarea in piata si clientela tinta careia ne adresam. Astfel acest pret mediu poate fi alocat pe categorii dupa cum urmeaza: 30 % antreu, 50 % fel principal, 20 % desert. Daca din studiu avem recomandat un pret mediu pentru o cina de 150 lei pentru mancare atunci antreurile trebuie sa aiba o medie aproximativa de 45, felul principal de 75 iar deserturile o medie de 30 de lei. Nu uitati sa adaugati bauturile pe aceleasi principii. Evident ca restaurantele nu sunt farmacii deci si aici puteti jongla cu procentele in marje acceptabile sau puteti defalca mai mult impartind in multiple grupe si categorii procentuale.
Putem spune ca preturile optime trebuie sa fie o o medie intre metoda procentului de cost si cea a marjei de contributie plus un pic de bun simt! In final totul ne conduce la un indicator foarte important in aceasta industrie, pe care nu toata lumea il ia in considerare, si anume average check-ul, care este nota medie per masa, pe care o calculam de obicei la 2,2 persoane.
Acestia sunt indicatorii de referinta pe care un manager de restaurant trebuie sa-i stie, sa-i monitorizeze si sa-i evalueze permanent alaturi de media pe client, per masa, marja de contributie, procentul de cost. Ei ne vor folosi in continuare la optimizarea meniurilor si a preturilor (menu engineering).

Asadar, dupa ce am stabilit pretul de cost, o prima metoda in a obtine pretul de vanzare este sa calculam contributia fiecarui produs in veniturile totale, iar a doua metoda este sa lucram cu procentul lui de participatie la venituri. 
In cazul primei metode (contributia fiecarui produs in veniturile totale) luam urmatorul exemplu: avem un produs care costa 30 de lei; simpla intuitie ne spune sa il vindem cu 100 de lei, deci contributia lui va fi de 70 de lei, sau 30 %; intra in indicatorii de care am discutat, intrucat se obtine un benchmark de 30 %. Dar, daca stam sa ne gandim, este un produs care costa 30 de lei si noi adugam 70 de lei la el, ceea ce inseamna ca teoretic exista riscul sa iesim din piata cu acest produs. Ne intoarcem la marketing si vedem ca in setul nostru competitiv produsul are pretul de 80 de lei, ceea ce inseamna ca avem o oarecare limitare de piata. Normal ca aceasta este subiectiva, pentru ca poate calitatea nu este la fel, poate serviciul nu este la fel si nici produsul (sau poate ceilalti au calculat gresit sau bazat pe preturi mai vechi de achizitie), dar in psihologia clientului exista o limita de acceptabilitate a pretului, care se numeste marja de elasticitate a pretului. In aceasta marja putem defini incremental primul pret evaluand permanent si contributia in valoare absoluta. Dupa o perioada de cateva luni vom putea rafina aceste preturi pe baza profitabilitatii si popularitatii fiecarui produs.
Metoda calcularii pretului de vanzare prin procentul de participatie la veniturile totale pleaca de la ce costuri avem. Evaluam costurile fixe (chirie sau amortizare, salarii, utilitati etc.) la valoarea x si un potential profit de pana la y %. Folosind numarul estimat de clienti deserviti obtinem marja medie ca fiind (x+y) / numarul de clienti. La acesta se va aduna pretul de cost pentru a obtine un pret de vanzare.
Aceasta este o abordare folosita dar care comporta un grad de risc pentru ca ai o mare necunoscuta, numarul de clienti, pe care doar il estimezi, nu il stii cu exactitate. Pot utiliza aceasta metoda, desi personal nu o recomand, restaurantele care sunt in piata de cel putin 1 an, care isi schimba meniul si pot estima un numar de clienti pe baza istoricului. Aceasta metoda este mai folositoare si o recomand pentru hoteluri in departamentul de banqueting, intrucat la banqueting este mai greu sa concepi preturile si de obicei se iau ca sursa de inspiratie preturile vecinilor. La banqueting, chiar daca esti hotel sau sala de evenimente poti estima numarul de evenimente si de clienti intrucat este un domeniu mai predictibil decat cel a la carte.  
Important este sa se stabileasca preturile prin mai multe metode si sa se vada daca se ajunge la rezultate similare. Este un exercitiu care pare complicat la inceput dar care in timp devine rutina. De ce sunt necesare toate aceste calcule? Ei bine pentru ca lucrul cu meniul trebuie sa fie un proces dinamic. Meniul se poate schimba la 6 luni, la 1 an, insa el trebuie evaluat permanent, adica feedback-ul de la client referitor la calitatea produsului, cantitate, aspect, pret trebuie luat permanent. Aici intervine o unealta care dupa parerea mea este primordiala pentru orice restaurant, si anume procesul de menu engineering, de evaluare a meniului, care in cazul unui restaurant nou nu recomand a se face mai devreme de 3 luni, dupa care macar anual. Dar despre acesta vom vorbi, pe larg, in numarul viitor.

Designul meniului
Dupa ce am stabilit preturile, urmeaza partea de design, de estetica a meniului, intrucat lumea comanda si cu ochii si aici intervine impactul formatului, al redactarii, al fonturilor folosite, al culorilor, denumirilor, explicatiilor, ingredientelor. Toate au rolul lor. Clientul care vine prima data la restaurant nu cunoaste produsele, ci comanda dupa numele lor, spre deosebire de oaspetii fideli, care au dobandit preferinte pentru anumite produse si le comanda automat. Meniul este si cartea de vizita a restaurantului si trebuie sa incorporeze identitatea si pozitionarea acestuia.
Asadar cateva sfaturi:
-Primul impact il are formatul. Uzanta cu care clientii sunt obisnuiti este de a avea meniuri pe o pagina fata verso (de obicei A3) pentru fast dinning, 2 pagini fata verso (de exemplu 2 x A3) pentru casual dinning, multiple pagini A4 pentru fine dinning. Bineinteles, se pot folosi multiple forme si variante dar acestea sunt cele uzuale. Nu uitati sa lasati posibilitatea de inserare pentru meniul zilei, oferte, happy hour etc.
-Folositi meniuri diferite de mancare si bauturi. Nu veti ingramadi astfel produsele si nu veti incurca doamnele.

-Nu faceti carti de bucate incercand sa multumiti pe toata lumea, veti frustra clientii, va vor creste costurile si va scadea calitatea.
-Alegeti tipul de font, marimea si culorile in consonanta cu conceptul si identitatea restaurantului (fine dinning - mai traditional, ideal pe negru cu alb dar un restaurant mexican poate folosi verde sau portocaliu). Pastrati proportia intre sigla restaurantului si produse. O sigla prea mare va deranja si va fi in defavoarea produselor.
-In ceea ce priveste coloanele, de obicei restaurantele de fine dinning folosesc o coloana iar in cealalta extrema, fast dinning si pub-urile sau cafenelele folosesc mai multe (nu depasiti totusi 3 coloane si incercati sa aveti un numar egal de produse pe fiecare din ele).
-Impartiti meniul pe grupe si categorii in ordinea logica de servire (nu vreti sa incepeti cu desertul sau de ce nu?). Este bine ca grupele sa aiba un numar similar de produse, veti da in acest fel impresia clientului ca are libertatea de a alege. Astfel puteti cumula (de exemplu supe cu salate) sau defalca categorii (de exemplu felul principal in carne, peste etc.) pentru a atinge proportii similare.
-Nu faceti liste de preturi. Coloanele de preturi din dreapta produselor (mai ales cand mai aveti si puncte-puncte) indeamna clientul sa aleaga mai mult dupa pret decat dupa preparat. Mai bine scrieti preturile la sfarsitul denumirii produsului sau sub el. Nu veti pune atunci accentul pe preturi, ci pe produse. Pentru mai multa emfaza puteti folositi mai mult spatiu alb in jurul produsulul sau coloanei pe care intentionati sa o scoateti in evidenta.
-Luati in calcul, cand pozitionati produsele, ca cel mai vizibil loc este cel din dreapta sus iar cel mai putin citit este cel din stanga jos, de pe penultimele randuri. Aceste informatii va pot ajuta in pozitionarea produselor pe care vreti sa le promovati mai mult sau care sunt cele mai profitabile.
Cand doriti sa evidentiati un produs puneti-l intr-o casuta chiar si pe un alt fond dar nu folositi prea multe culori sau dimensiuni diferite de caractere. Daca aveti un produs unic pe care vreti sa il promovati lasati-l separat, cu suficient spatiu de jur imprejur.
-Nu incepeti cu produsele cele mai scumpe, veti lasa impresia de scump.
-Denumirea preparatului si explicatiile sunt esentiale. Revedeti vremurile cand comerciantii isi strigau oferta in strada, folosind din plin epitete si adjective. Forma de exprimare este diferita acum, dar esenta este aceeasi. Nu trebuie sa scrieti poezii dar totusi evitati banalul. Explicatiile produselor nu trebuie sa fie o insiruire de ingrediente dar trebuie sa le contina pe cele principale precum si informatii succinte despre modul de preparare si / sau de servire. Oricand un «muschi de vita fraged si suculent, imperecheat cu un vin sangeriu vechi, aromat si catifelat» suna mai bine decat «o friptura la gratar si o baterie de vin», nu-i asa? Volumul explicatiilor nu trebuie exagerat si este bine sa fie similar in cazul aceleiasi grupe de produse. Altfel le veti favoriza pe unele in detrimentul celorlalte.
-Daca aveti o poveste, spuneti-o (de exemplu reteta de la bunica, sau legume proaspete din gradina proprie).
-Utilizati in exprimare branduri recunoscute si respectate acolo unde puteti: ingrediente, origine, materii prime etc.; ele vor conferi incredere consumatorilor.
-Cand structurati meniul de bauturi nu omiteti informatii esentiale, respectiv anul de productie la vinuri, sampanii si anumite spirtoase, podgoria si originea.
-Incercati sa cumulati cat mai mult produse similare. Usurati astfel munca tuturor.
-Pastrati un meniu lizibil, aerisit si balansat (chiar si cand folositi poze) cu nu mai mult de 3 culori si 2 marimi de font. Nu uitati sa fie placut si la atingere, precum si la citit. Pastrati meniurile curate si scoateti din uz orice meniu de indata ce s-a deteriorat.
-La final puneti un pic de suflet.
-Pentru partea de tehnoredactare, de grafica, recomand sa apelati la firme specializate, insa continutul trebuie sa il furnizati dumneavoastra. 

Toata aceasta reclama constituie o munca de durata si constat cu amaraciune ca nu i se da importanta pe care o are de facto. Multi aloca mai mult timp pentru a alege gresia pentru restaurant si mai putin timp meniului. Am gasit, nu de putine ori, meniuri care sunt total ilizibile, sau altele care nu spun nimic, sau care sunt hilare - cele care au 100 de pagini, din care reiese ca oamenii fac de toate dar nimic bine, ca nu au o pozitionare clara, ca nu au putut sa-si defineasca nici clientii si nici piata corect si ca nu sunt prea siguri de aptitudinile, de punctele lor forte, de diferentiatori.
Ni s-a intamplat tuturor sa mergem in restaurante care sunt scumpe – nu vorbesc de cele care costa mult, si sa nu ne mai intoarcem acolo. Revenim la cele care costa mult daca ne permitem, daca suntem pe targetul respectiv, dar fiecare isi identifica restaurantul care ii respecta criteriile ce tin de atmosfera, de meniu, de pret, de experienta pe care o traieste acolo, apreciere care este bineinteles si subiectiva, bazata in primul rand pe perceptii. Un restaurant trebuie sa-ti starneasca simturile si apoi buzunarul, si daca atmosfera, ambientul, mancarea si serviciul sunt macar la nivelul asteptarilor, pretul devine secundar. Daca toate acestea nu confera experienta scontata, atunci pretul devine elementul principal.
Multe restaurante se pozitioneaza prost si nu inteleg apoi ce se intampla. Este adevarat, vorbim aici si de calitatea ingredientelor, de gustul mancarii, de echipa si sunt atat de putine restaurante care stiu sa-si evalueze echipa! Munca unui Executive Chef este sa creeze meniul dar cel mai important este sa creeze echipa si sa mentina consistenta echipei si a produselor din meniu. Aceasta este cu adevarat munca lui! Nu numai de a gati, ci de a-i invata pe ceilalti sa gateasca la fel in fiecare zi dar si sa-i conduca, sa-i organizeze si sa-i dezvolte permanent.
 
HORA - ORGANIZATIA PATRONALA A HOTELURILOR SI RESTAURANTELOR DIN ROMANIA
Tel./fax: +4 021 361 06 10
E-mail: hq@horaromania.org
Web: www.horaromania.org
 
Autor: Tinu Sebesanu, CEO Trend Hospitality
        Print Recomanda unui prieten Trimite comentariul tau        
 

REVISTA HoRes, supliment informativ al catalogului HoRes
Revista HoRes nr. 32
Arhiva revista Nr. curent
NOU INTRATI IN HoRes
150 euro bonus pentru cititorii revistei HoRes - promotie AIR FRANCE KLM ROMANIA
Lista nou intrati Detalii



 
Inscriere
BACK TO HOME | PREZENTARE CATALOG | PREZENTARE CD | OFERTANTI PRODUSE SI SERVICII | EDITORIAL | CONTACT
Licitatii on-line GRATUIT | Ghid licitatii On-line | Cerere de oferta | Linkuri rapide | Recomanda unui prieten | Referinte
Promotii | Noutati | Stiri | Locatii | Revista HoRes | Nou intrati in HoRes | Guest book | Presa


Hores Catalog pentru managerii din unitatile de cazare, alimentatie publica si agrement. Baza de date cu furnizori si produse - Editia 14