Muzica nu este un lucru dat, ci fiecare melodie constituie o creatie intelectuala protejata prin intermediul Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Dupa cum este prevazut in art. 7, lit. c, al legii mai sus mentionate, “constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt : (…) compozitiile muzicale cu sau fara text”.

 

    Reinnoirea la 12 luni
    Prin difuzarea melodiilor in spatii publice, fara a avea o licenta neexclusiva in acest sens, se incalca drepturile de autor. Conform Metodologiei privind comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora, indicata in Decizia Oficiului Roman pentru Drepturi de Autor publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 982/08.12.2006, “prin  utilizarea prestatiilor artistice din domeniul audiovizual in scop ambiental se intelege comunicarea acestora in spatii publice, indiferent de modalitatea realizarii comunicarii catre public”. Asadar, orice persoana fizica sau juridica autorizata care difuzeaza muzica in scop ambiental are obligatia sa se adreseze organismelor de gestiune colectiva ale drepturilor artistilor interpreti si executanti si ale producatorilor de fonograme, pentru  a obtine o licenta neexclusiva in acest sens, care este valabila pe o durata de 12 luni, dupa care trebuie reinnoita. Remuneratia stabilita pentru aceasta licenta difera in functie de spatiul util al locatiei in cauza.
    Desigur ca va avea si o mare importanta sursa de provenienta a melodiilor difuzate in scop ambiental, CD-uri originale, televizor, radio sau alte surse legale, pirateria facand parte dintr-un taram infractional ce nu va fi dezbatut cu aceasta ocazie.
    Vom lua ca exemplu un restaurant cu specific, care difuzeaza muzica de un anumit gen. Acesta trebuie sa aiba mobilier specific, mancare specifica, trebuie sa creeze o anumita ambianta care sa atraga clientii. Muzica este parte componenta a acestui concept, este unul dintre elementele care atrage clientii. Astfel, asa cum se va plati pentru mobilier, pentru alimente, pentru obiectele de iluminat, trebuie sa se achite contributia aferenta si pentru unul dintre cele mai importante elemente ambientale: muzica.
    In Romania, exista anumite organisme de gestiune colectiva care colecteaza sumele datorate de utilizatori sau de alti platitori, oferind in schimb autorizarea folosirii fonogramelor prin acordarea de licente neexclusive in forma scrisa. Obligatia de plata pentru licenta neexclusiva revine detinatorului cu orice titlu al spatiului respectiv, iar in cazul in care spatiul este subinchiriat partial, obligatia de plata revine detinatorului cu orice titlu al spatiului inchiriat, bineinteles daca se utilizeaza aparatura proprie de sunet sau sunet si imagine.

    Atentie: legea se aplica atat in cazul fonogramelor publicate in scop comercial, cat si al reproducerilor acestora!

 

    Organismele de gestiune colectiva
    Conform metodologiei emise de ORDA (Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor), organismele de gestiune colectiva a drepturilor artistilor interpreti sau executanti si ale producatorilor de fonograme pot numi unul sau doi delegati pentru monitorizarea comunicarii prestatiilor artistice muzicale fixate pe o fonograma. Delegatii au acces liber in discoteci, baruri, restaurante etc., dar numai in baza unor legitimatii emise de organismele respective si a delegatiilor care indica ora si scopul accesului. Cine sunt aceste organisme, de fapt? Este vorba despre CREDIDAM (Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti), UPFR (Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania) si UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania - Asociatia pentru Drepturi de Autor). Pentru fiecare dintre aceste institutii trebuie platite anumite sume care difera in functie de profilul locatiei, spatiul util sau rezultatele financiare. Modalitatea de calcul este destul de complexa si uneori controversata, prin urmare nu ar fi rau ca, atunci cand utilizati aceste fonograme, oricare ar fi scopul, sa solicitati o consiliere atat din partea organismelor de gestiune colectiva, cat si din partea unor consilieri juridici specializati. Mai trebuie mentionat faptul ca remuneratiile incasate de organismele de gestiune colectiva nu sunt si nu pot fi asimilate veniturilor acestora, ci le vor fi atribuite titularilor de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
    Pentru a preveni sustragerea agentilor economici de la plata obligatiilor care le revin, legiuitorul a instituit in cuprinsul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, posibilitatea sanctionarii acestora. Astfel, conform articolului 139, “sanctiunile contraventionale […] se aplica si persoanelor juridice”. Mai mult, “in cazul in care contravenientul, persoana juridica, desfasoara activitati care implica, conform obiectului sau de activitate, comunicarea publica de opere sau de produse purtatoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contraventionale se maresc de doua ori” fata de cele stabilite in sarcina persoanelor fizice (al caror cuantum variaza intre 3.000 lei si 30.000 lei).
    Prevederile articolului 140 din aceeasi lege vin sa sublinieze gravitatea acestor fapte: “Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda urmatoarele fapte comise fara autorizarea sau consimtamantul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege: reproducerea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe[…]; comunicarea publica a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe; fixarea, in scop comercial, a interpretarilor sau a executiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. […]Prin produse purtatoare de drepturi conexe se inteleg interpretarile sau executiile artistice fixate, fonogramele, videogramele si propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune si de televiziune.”
    Dupa cum puteti observa, legislatia romaneasca s-a armonizat cu cea europeana, iar muzica, devenita o adevarata industrie, isi cere drepturile. Pentru a avea dreptul sa difuzam muzica preferata trebuie sa respectam dreptul autorului de a-i fi recunoscuta muzica.