|
A jucat polo la Dinamo si in echipa nationala, a devenit maestru emerit al sportului, dupa 1990 a plecat in Germania, iar dupa doi ani s-a angajat la un local italian de acolo. Este traseul lui Serban Popescu, cel care in urma cu cinci ani isi inaugura in Bucuresti propriul restaurant, actualul Unico Vero. Pofta pentru afacere i-a deschis-o munca printre italieni, dar reusita spune ca a venit pentru ca este pasionat de gastronomie si datorita consecventei sale.
Unico Vero a fost inaugurat pe 14 iunie 2003 purtand numele DavVero. Doua petreceri, in doua seri succesive, au marcat inceputul de drum si totodata au dat de stire unui public restrans ca locul a prins viata sociala. Restaurantul se gaseste undeva intre Piata Gemeni si Gradina Icoanei, intr-o zona ferita de tumultul Bucurestiului. Aici, Serban Popescu si sotia sa Luiza si-au propus sa croiasca un spatiu cu aer italian. „Pe langa pasiune, am avut si noroc, spune patronul: Casa in care este localul ne-a ramas mostenire, iar prietenii din vremea in care jucam polo m-au vizitat, le-a placut si au spus mai departe.”
Intregul concept Unico Vero pare decupat dintr-un film italian. Bucataria se bazeaza pe gastronomia din regiunea Romei, cu influente din nordul Italiei, prin introducerea in meniu a diferitelor preparate din orez, muzica vine tot din tara lui Cutugno, iar cateva fresce cu motive pompeiene se integreaza in coloritul Tierra di Siena al decorului.
 Cand s-au decis sa porneasca afacerea, sotii Popescu nu aveau inca un bucatar. Patronul avea insa planuri mari: „Initial am spus ca o sa gatesc eu pentru ca invatasem destule, dar bineinteles ca era o nebunie.” Aflati in vacanta la Roma, cei doi l-au cunoscut intamplator pe bucatarul care este si in prezent alaturi de ei: „Cineva mi-a facut cunostinta cu Florin Matic care lucra la un restaurant de langa Colosseo, spune fostul sportiv. I-am povestit despre planurile mele si a acceptat sa aplice in Romania ceea ce a invatat in Italia.”
Incearca sa-si aduca aminte de greutatile de care s-a lovit in afacere, dar nu le repereaza prea usor: „A fost povestea cu schimbarea numelui, care poate fi considerata o problema, desi nu ne-a afectat, si angajarea unor oameni buni, pe care ii gasesti tot mai greu pe piata noastra.”
Restaurantul s-a numit DavVero pana in urma cu doi ani cand a trebuit sa faca o schimbare. In Bucuresti mai exista un local cu aceeasi denumire: „A fost o scapare de-a noastra, explica Luiza Popescu, pentru ca ne inregistraseram numele la OSIM, dar nu si la Registrul Comertului. In plus apareau unele situatii delicate in sensul ca ne veneau clienti care faceau rezervare acolo si se intampla ca la noi sa nu fie locuri. Le spuneam de confuzie, dar nu mi-era bine cand vedeam opt persoane dornice sa manance in oras, carora eu trebuia sa le dau explicatii in loc sa-i servesc.”
Schimbarea insa nu a adus nicio fluctuatie a clientelei, apreciaza Serban Popescu: „Oamenii au venit la locul pe care-l stiau si ne-au gasit tot pe noi.” Asta poate si pentru ca, in promovare, patronii au mizat aproape exclusiv pe colportarile oaspetilor multumiti: „Aparem in cateva publicatii care acopera segmentul de loisir, dar mi-am dat seama ca cei mai multi au aflat de noi prin vorba dusa de clienti si de prieteni.” Si alte instrumente ale marketingului par straine de seful de la Unico Vero: „Nu m-a interesat sa studiez piata, sa vad ce are concurenta. Pe langa faptul ca este loc pentru toti, eu sunt pasionat de gastronomie si de afacerea mea, iar lucrurile merg de la sine.”
I-am intrebat pe sotii Popescu daca li se pare ca Unico Vero are ceva aparte. „Nu stiu asta, raspunde Serban Popescu, dar sunt cateva lucruri care se pare ca i-au prins pe oaspetii nostri. Cand este cald afara, atmosfera de la terasa, cu muzica lui Celentano, te transporta intr-un colt de Italie, meniul tine de linia gastronomica traditionala din peninsula, iar in jur vezi fete agreabile de oameni.”
Patronii s-au hotarat sa stabileasca si cateva reguli ale casei: „Nu se fac poze in prezenta clientilor, nu spunem cine anume ne viziteaza si nu organizam niciun fel de evenimente. Decizia aceasta din urma, spune Luiza Popescu, am luat-o pentru ca am vazut in alte parti oameni lovindu-se sambata seara de usile inchise ale cate unei nunti sau petreceri private si n-am vrut sa se intample asta la noi.” Dar regula pe care clientii o tin cel mai bine minte, crede seful de la Unico Vero, este ca in fiecare joi se serveste supa de peste: „Obisnuitii locului s-au invatat cu asta. De ce tocmai joi? Nu e niciun ritual. Este ziua in care baga peste proaspat la hipermarketul de unde ma aprovizionez.”
Pentru ca este entuziasmat de ceea ce face, Serban Popescu spune ca n-ar putea sa aprecieze de unde incepe afacerea si de unde hobby-ul pentru gastronomie: „Asa cum m-am implicat la inceput in deschiderea restaurantului cand am carat saci si camioane cu moloz, asa o fac si acum. Merg la cumparaturi, intru in bucatarie, prepar – tortul de ciocolata e specialitatea mea –, gatesc si cateodata mai servesc si la mese. La fel si sotia mea... Mai devreme, in timp ce aveam treaba, la televizorul din restaurant era o reteta. Vreti sa v-o spun? Maine o servesc la masa.”
Fisa de achizitii:
Echipament de bucatarie: Vivitrust Company (solutie completa)
Hota: Ioanina
Mobilier de lemn si usi: Creafreres
Lavoare: Franke Romania |
Reteta casei
Straccetti di carne con funghi e rugheta
Ingrediente: bucati de muschi de vita, ciuperci champignon si rughetta
Mod de preparare: Se calesc ingredientele intr-un sos de vin alb si se adauga sare si piper dupa gust.
|
